Şase etape, şapte puncte. Un start de campionat submediocru, dar plin de promisiuni măreţe. Un patron la fel de vorbăreţ şi la fel de nevoiaş. O conducere schimbată, dar limitată şi penibilă, deci ineficientă. Un antrenor lăudat, dar total străin de fotbal. Un lot de jucători veşnic talentat, dar mult prea blazat şi demotivat. Rezumând, pare să fie alt sezon în care promitem marea cu sarea, dar pe care îl terminăm, cel mai probabil, jenant. Principalul vinovat? Nimeni altul decât Mititelu.

De ce este acesta vinovat şi nimeni altcineva? Pentru că puterea de decizie în club îi aparţine. Şi, mai important, pentru că profesionalismul şi mentalitatea învingătoare costă bani, pe când servilismul şi lingăii sunt gratis şi îi găseşti pe toate drumurile.

La Iaşi, Universitatea a mai primit o palmă. Nici nu mai ştim a câta este. Oricum, pacientul, numit Universitatea, nu are nici o şansă când tratamentul este aplicat de „doctori“ precum Stălinescu, Roşca, Mitu, Mogoşanu sau alţi indivizi oltenizaţi din întâmplare.

Echipa din Copou ne-a arătat, dacă mai era nevoie, o serie de realităţi.

Mogoşanu nu este antrenor. Ba, mai mult, faptul că acesta nu îşi dă demisia dovedeşte că nesimţirea nu are limite. Sau, cine ştie, poate „Mogo“ nu e lăsat de stăpân să plece? În orice caz, din actuala situaţie nu ies rău decât Ştiinţa şi suporterii săi. Să spui că nu există altă soluţie pentru schimbarea lui Mogoşanu e o inepţie. Când a fost îndepărtat Napoli, anul trecut, trebuia să fie luat un antrenor până la finalul campionatului, iar apoi până la începutul sezonului. În final, neavând finanţele necesare, Mititelu l-a pus în funcţie pe Mogoşanu, iar efectele se văd în prezent. Acum, nu mai sunt soluţii. Îţi spunem noi, domnule Mititelu, ce se întâmplă cu adevărat: nu sunt soluţii pentru că nu ai bani! Restul e doar gargară, ca să-ţi motivezi impotenţa fotbalistică.

C