La data de 16 septembrie 2009, la Geneva, Comitetul de Implementare al Convenţiei de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier din cadrul ONU a început analizarea unei sesizări din luna martie a Ucrainei cu privire la aşa-zisa nerespectare de către România a obligaţiilor sale de mediu în ceea ce priveşte protecţia Deltei Dunării.

În cadrul dezbaterilor orale derulate în faţa membrilor Comitetului, Ucraina a invocat faptul că România ar construi în mijlocul Deltei Dunării un canal navigabil care ar permite accesul unor nave de mare tonaj. În susţinerea afirmaţiilor sale, Ucraina a supus analizei membrilor Comitetului amenajarea canalului Sulina, care a avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Deşi România a devenit parte la Convenţia de la Espoo din anul 2001, Ucraina a susţinut că aceste lucrări pe canalul Sulina afectează teritoriul său prin reducerea volumului de apă în partea ucraineană a Deltei.

După cum se cunoaşte, Ucraina construieşte în prezent Canalul Bâstroe, care ar urma să se extindă şi pe braţul Chilia. Cu ocazia reuniunii, Ucraina a acuzat România că, urmare efectuării unor lucrări de întreţinere pe Dunăre, se depun aluviuni pe braţul Chilia, afectând astfel proiectul ucrainean. În replică, delegaţia română participantă a arătat că acuzaţia este evident nefondată, întrucât un principiu general de drept afirmă că nimeni nu se poate prevala de propria vină pentru a formula o acuzaţie împotriva altui stat. În plus, partea română a demonstrat că aceste lucrări sunt realizate în virtutea obligaţiilor internaţionale care îi revin în baza Convenţiei de la Belgrad din 1948 privind regimul navigaţiei pe Dunăre.

Ucraina a adus acuzaţii cu privire la o serie de pretinse acţiuni ale părţii române, cum ar fi efectuarea de lucrări pentru navigaţie pe braţul Sfântu Gheorghe sau realizarea de can