● Tipi simpatici / Funny People (SUA, 2009), de Judd Apatow.
Noul film al lui Judd Apatow, Tipi simpatici (pe ecrane din 25 septembrie), e plasat în lumea funny men-ilor profesionişti din Los Angeles " bărbaţi şi femei care încearcă să facă bani, dar şi artă, din vorbitul despre penis. Penisul e pentru ei ce e forma fixă (haikuul, rondelul) pentru poeţi. Banii nu sînt în stand-up comedy, ci în televiziune şi la Hollywood, dar arta nu e în divertismentul "pentru întreaga familie" care i-ar obliga să-şi ţină limba în frîu, ci în variaţiunile pe tema marelui P. cu care pot veni pe scenă. Îşi privesc unii altora succesele " un sitcom despre un profesor de gaşcă, o comedie hollywoodiană despre un bebeluş cu cap de om mare " cu un amestec de cinism şi jind. Îşi studiază reciproc glumele cu ochi competitivi, dar şi onest-critici. Uneori, sînt ca nişte muzicieni în jam-session " unul ia poanta altuia şi îi adaugă un efect, un al treilea îi mai pune şi el o codiţă ş.a.m.d. Apucăturile lor de comici au intrat şi în conversaţia lor normală, de unde gradul ridicat de insularitate al comunităţii lor: exhibiţionismul, infantilismul şi prezenţa lor de spirit, başca elementul de ostilitate care nu lipseşte niciodată din relaţia actorului de stand-up cu publicul său, pot fi prea mult pentru cineva din afară. Filmul investighează relaţia dintre clovneria profesionistă şi lucrurile serioase din viaţă " dragostea, familia, moartea. E un film ambiţios şi nu de puţine ori subtil " asta fără a închide nici pentru cinci minute robinetul cu glume porcoase. Nu e pios sau autocompătimitor pe tema Clovnului ca Artist; n-o majusculizează. Principalul clovn-artist de-aici, un star hollywoodian pe nume George Simmons (Adam Sandler), e o creaţie foarte complexă.
Ce-i drept, iniţial pare a fi un tip de personaj cu care ne-am mai întîlnit: starul blazat, pe care celebritatea şi comp
