Legendele Ceahlăului, Olimpul Moldovei, îţi incită imaginaţia, cărările lui îţi provoacă trupul, iar tradiţiile localnicilor îţi încântă inima. Sursa: Sabin Dorohoi
Legendarul “Olimp al Moldovei” ocupă o poziţie centra lă în lanţul răsăritean al Carpaţilor. Muntele e înconjurat de Valea Bistricioarei la nord şi de Valea Bicazului la sud, de Valea Bistriţei la est şi de văile Bistrei, Pinticului şi Jidanului la vest şi oferă privelişti de neuitat: stânci golaşe, Lacul Izvorul Muntelui, case blajine, cu dantelării în lemn, garduri cu uluci şi căpiţele de fân.
Ceahlăul nu admite vreun adversar în preajmă şi astfel, chiar dacă nu ajunge la dimensiuni spectaculoase (cel mai înalt vârf, Ocolaşul Mare, are abia 1.907 metri altitudine), impozanţa acestui masiv şi singularitatea sa în regiune, a stârnit imaginaţia oamenilor, de-a lungul anilor, şi a umplut o întreagă literatură.
Muntele sfânt al Moldovei e dol dora de legende. Una dintre cele mai interesante e legată de celebrul munte sfânt al geto-dacilor, aşa-numitul Kogaion, sălaşul zeului suprem, Zalmoxis.
Cu ochii pe înălţimi
Am ajuns în zonă în miezul verii. Ştiam de sărbătoarea Schimbării la Faţă, care are loc pe 6 august, şi am făcut în aşa fel încât să merg în preajma acestei date. Sătenii de la poalele Ceahlăului urcă pe munte în noaptea de dinaintea Schim bării la Faţă, astfel încât să fie pe platou la răsăritul soarelui. Unii încă se mai îmbracă în strai tradiţional şi merg cu cai de căpăstru.
Era o după-amiază de august când am ajuns în satul Ceahlău, aflat la circa 5 km de Durău. Panaghia trimitea din înălţimi fuioare de ceaţă şi nori de ploaie.
La Durău, am ajuns spre seară. Am luat o cameră (costa între 70 şi 150 de lei pe noapte) pentru a ne putea odihni înainte de urcarea care avea să înceapă înainte de mijirea zorilor
