Se spune ca istoria de repeta in cicluri inchise. Iar asta se vede atunci cand privesti retrospectiv si faci calcule : cum a fost, cum e acum, ce sperante de mai bine existau, cum s-au dus ele pe apa Sambetei. Cam acesta este ciclul evolutiv, de la un an la altul, si cand te gandesti la scolile care incep, traditional, la mijlocul lui septembrie si de la care te-ai astepta sa devina, in timp, tot mai frumoase, mai dotate, mai pline de lucruri bune pentru copii. Ideea este frumoasa si nobila, dar toate se lovesc de bani, si atunci iti dai seama ca, indeosebi la tara, anii pot sa treaca fara schimbari si copiii pot sa creasca, in epoca Internetului si a informatiilor transmise cu viteze ametitoare, avand scoli tot cu closetul in curte si, desigur, tot fara apa de tras dupa vizita acolo. Cerc vicios
Scolile tin de primarii. Adica, ele ar trebui sa se ocupe de banii care trebuie investiti in ele. Dar daca nu esti la doi pasi de Timisoara si nu ai un parc industrial din care sa scoti bani, de unde sa te pui sa investesti in scoli? La primariile mici se aduna bani, dar mai sunt si drumuri de asfaltat, si apa de adus in unele sate. Si atunci, daca tu ai comuna la Cucuietii din Deal, fara prea multe surse de venit, iar unele dintre satele tale nu au apa trasa la usa casei, de unde sa o aduci pana la scoala? Cine sa-ti scrie proiecte europene ca sa atragi bani pentru a baga apa, pentru a "uda" si scoala, cand nu ai promotorul local, sau omul de la care te-ai astepta sa scrie proiecte, pentru ca sau nu e nimeni in comuna cu studii de specialitate, sau nu sta nimeni la primarie pe banii aceia, sa te ajute pe tine, primar, sa primesti bani europeni. Sau vine Guvernul si-ti da omul de proiecte afara, cand inca n-ai reusit sa castigi niciun fond structural, pentru ca, vezi-Doamne, tu esti din Timis, si Timisul e un judet bogat, ceea ce face ca proiectele venite de aici sa fi
