Chiar dacă Avicola Arad, înfiinţată în 1968, nu era una dintre cele mai mari Avicole din ţară (căci fiecare judeţ avea Avicola sa), deţinea singura selecţie de găini rase uşoare, singura selecţie de palmipede (raţă-gâscă), şi alte varietăţi ce-o făceau importantă.
Baza materială Avicola Arad cuprindea 33 de ferme selecţie, reproducţie şi producţie, un abator de 10.000 tone pentru pui şi găini şi un abator de 4.000 tone palmipede. În anul 1989 înterprinderea avea patru ferme de iepuri, urmând ca în următorul plan cincinal să aibă cel mai mare complex de iepuri din reţeaua naţională Avicola.
Lunar întreprinderea furniza 600 de tone de carne la export. Exportul era, de altfel, prioritate. Directorul general discuta direct cu Nicolae Ceauşescu. Pentru piaţa arădeană dădea 200 de tone lunar, iar pentru Capitală 150 de tone. Planul nu era însă îndeplinit tot timpul, mai ales după 1985. Problema cea mai mare o reprezenta calitatea furajului, îşi aminteşte fostul director tehnic Gheorghe Benea.
"Avicola Arad ar fi fost foarte rentabil, dacă aveam FNC-ul nostru. Dar din motive politice nu ne-a fost dată. Ce se întâmpla? Ca să realizeze planul, recoltau porumbul verde şi cu impurităţi, îl măcinau şi ni-l dădeau, dar găinile nu performau". S-au redus substanţial şi importurile de şroturi şi în mod special de făină de peşte - iar asta a influenţat negativ calitatea furajului şi producţia. Dacă în anii 1984-1985 intrau câte patru-cinci pescadoare în portul Constanţa cu făină de peşte din Peru şi Argentina, în 1989 intra doar un pescador pe lună, pentru care se băteau toate Avicolele.
Aradul performa în mod deosebit în producţia de ficat gras (foie gras) de raţă, care împreună cu fileul de raţă avea destinaţie specială pentru Moulin Rouge. Lunar se trimiteau la Bucureşti, la Aeroport, câte o maşină - un transport special. Aradul co
