Memoria. Revista gîndirii arestate îşi încetează apariţia. Deşi a solicitat sprijin de la AFCN, revista n-a primit nici un ban şi se vede în imposibilitatea de a scoate ultimul număr (dublu) pe anul 2009. Salvarea ar putea veni doar de la particulari sau printr-o subscripţie publică. Despre situaţia revistei Memoria am realizat un interviu cu Micaela Ghiţescu, redactor-şef al publicaţiei. Micaela Ghiţescu este o eminentă traducătoare din portugheză; în ultimii 20 de ani, şi-a împărţit viaţa între pasiunea pentru literatura portugheză şi păstrarea memoriei celor ucişi şi schilodiţi în comunism. De ce aţi apelat la AFCN? Este singurul for care ne-a sprijinit în ultimii doi ani, în 2007 şi 2008. Am primit de la AFCN puţini bani şi foarte tîrziu. Ei dau, chipurile, bani pentru un an întreg, dar îi primim de-abia la jumătatea anului sau în august. AFCN era singura instituţie care ne finanţa într-un fel. Altfel, noi nu primim nici un fel de subvenţie. Revista Memoria apare sub egida Uniunii Scriitorilor. USR ne-a oferit sediul, pentru care nu plătim chirie, şi ne plăteşte toate utilităţile: telefonul, lumina şi căldura. USR nu plăteşte salariile? Nu. Uniunea Scriitorilor nu ne acordă nici un fel de subvenţie. Vi se plătesc salariile? Munca este mai mult sau mai puţin voluntară. Patru dintre cei care lucrăm acolo sîntem pensionari, avem un venit fix. Dumneavoastră, ca redactor la revista Memoria, aveţi un salariu? Nu. Mai avem o salariată tînără, cu carte de muncă, care lucrează la noi, dar lucrează şi în alte părţi. Pe ea aţi plătit-o? Cît am putut, am plătit-o, dar foarte puţin. La un moment dat, vă fac o mărturisire, chipurile, noi o plăteam, însă ea ne-a instalat aerul condiţionat. Pe banii ei.

Banii de la AFCN din 2007 şi 2008 v-au permis să scoateţi toate numerele? În mare măsură. Dar mai avem şi abonamente. Acestea sînt din ce în ce mai puţine, citit