Turistii de toate natiile care se plimbau in lungul cheiului din fata Canalului San Marco erau vadit stanjeniti, simtindu-se luati cu asalt nu de benefica briza dinspre laguna, ci de rafalele unui discurs proiectat de puternice megafoane. Vorbea si gesticula cu toata forta Umberto Bossi, inoxidabilul lider al miscarii nationaliste Liga Nordului. Era plasat pe o scena plutitoare ce acostase acolo unde navele Serenissimei aduceau pe vremuri, de pe mari, parfumurile si bogatiile unui lucrativ negot. Dar, pe atunci ele aduceau si experienta contactului cu alte lumi, intr-o vreme cand nu xenofobia, ci curiozitatea si toleranta erau naturale si pretuite. Urla nu doar spre trupele lui fanatizate, ci si spre turistii care nu pricepeau nimic. De 13 ani ritualul este acelasi: marele prelat al separatistilor vine si goleste in apele Adriaticei continutul unui vas in care s-au amestecat esantioane de apa luate din Po, din Piave si din Olona.
Gest simbolic ce vrea sa spuna ca nu e departe ziua in care Marele Nord, impreuna cu Marele Centru se vor desprinde de restul statului italian si vor trai marea aventura a prosperitatii absolute. Fara lenesii din sud, fara romani, fara africani!
Padania libera! Sa dispara suta la suta imigratia clandestina! Vrem schimbari epocale, independenta totala, nu ne mai multumim cu federalismul – tuna Bossi, chiar din pozitia de principal aliat al premierului Berlusconi in actualul guvern, dar deja cu gandul la alte posibile combinatii politice in momentul in care lui Berlusconi ar putea sa-i explodeze in mana bomba unor afaceri din trecutul mai indepartat, dupa seria de scandaluri picante cu fetele de escorta platite. Berlusconi se vede acum atacat si de alti apropiati, inclusiv de Fini, seful Camerei Deputatilor, pe un esichier politic unde marja lui de manevra ramane totusi redutabila.
Dar tocmai acesta este par
