Ingropata adanc sub pasiunile starnite de restul discursului din Parlament al lui Traian Basescu, una dintre ideile cu adevarat importante emise a trecut neobservata.

Presedintele a invocat necesitatea reformei constitutionale. Nu este pentru prima data cand se refera la acest proiect si este un esec al mandatului sau ca nu a reusit sa gaseasca o cale sa o puna cu adevarat pe agenda publica. Demersul nu are nici pe viitor prea multe sanse, fiind asociat cu Traian Basescu.

Si totusi, reforma constitutionala este absolut esentiala pe cel putin doua paliere: clarificarea raporturilor dintre Presedintie, Guvern si Parlament, precum si trecerea la unicameralism.

Ce fel de presedinte vrem?

Pentru a putea discuta cat de cat lucid acest subiect va propun sa-l excludem din ecuatie pe Traian Basescu. Sa ne imaginam ca avem un presedinte pe nume Ion Popescu. Si asta pentru ca desi nu este etern, actualul presedinte straneste pasiuni pozitive si negative demolatoare pentru orice discutie echilibrata.

Presedintele Ion Popescu este singurul demnitar ales direct de intreg electoratul roman, deci cel mai larg sufragiu popular cu putinta. Si totusi, acest presedinte are progative extrem de limitate, foarte apropiate de cele ale unui presedinte ales de Parlament.

Ca parte a puterii executive are chiar prerogative mai mici decat premierul, pe care seful statului il desemneaza. Este aberant sa ai un presedinte ales prin vot direct, deci investit cu o larga incredere populara, dar cu prerogative mai mici decat un demnitar numit.

In plus, presedintele care desemneaza premierul nu-l poate si demite, desi principiul simetriei, aplicabil in rest, ar trebui sa-i permita acest lucru.

Apoi, cat timp prerogativele sale executive sunt atat de limitate, ce proiecte credibile poate avansa Ion Popescu fara