Cornel Cimpoeru face breakdance de cinci ani şi a uimit asistenţa cu mişcările sale în spectacolul de dans comunitar „Pasărea de Foc“. Nu o dată istoria a arătat că oamenii care au lăsat ceva în urma lor provin din cele mai variate medii. Cum florile pot creşte în locuri vitregite de soartă, aşa şi oamenii speciali, de geniu, se pot ridica din mijlocul neşansei. Cornel Cimpoeru a avut toate motivele să urască oamenii, să deteste frumosul şi arta şi să-şi accepte condiţia de copil părăsit într-un centru de plasament. Dar el a urmat alt drum, plin de optimism şi încredere în viitor. Are 19 ani, de zece ani este unul dintre cei găzduiţi de Centrul de Plasament „Guliver“ din Sibiu şi de cinci ani a găsit în dans mai mult decât un refugiu. Şi-a găsit un mod de exprimare dar şi o pasiune care-i colorează viaţa în cele mai vii culori. „Am făcut ceva dansuri de societate pe la nouă ani dar la 14 ani am descoperit dragostea pentru dans. De atunci fac breakdance alături de alţi băieţi într-o sală din Cisnădie. Dansul este mai mult decât o formă de exprimare pentru mine. Când dansez mă simt liber, în dans nu contează ce eşti, cine eşti, de unde eşti ori câţi ani ai“ , precizează Cornel Cimpoeru. Îi place să fie înconjurat de muzică şi ascultă mult rap şi hip hop, Paraziţii şi Redman fiind preferaţii săi.

„Pasărea de foc“, un pas spre înainte

Datorită calităţilor sale de dansator a fost cooptat în proiectul „Pasărea de Foc“, un melanj între balet, dans de stradă şi teatru, unde a primit rolul masculin principal. „Am mai luat anul trecut câteva lecţii de teatru, dar acesta este primul proiect în care am jucat. Aici am făcut dans comunitar, o formă de dans în grup, între teatru şi balet. Mi-a plăcut foarte mult să iau parte la acest eveniment şi mi-ar plăcea să particip şi în alte astfel de proiecte. A însemnat un nou pas în viaţa mea, pe lângă tot ceea c