Dacă ajungeţi pe Coasta de Argint, cum a fost denumită zona cuprinsă între Capul Caliacra şi Golful Balcicului, veţi intra într-o "splendidă aşezare de meditaţie biblică" (cum considera Gala Galaction), într-un "colţ mediteranean, rătăcit şi păstrat în ţinuturi continentale" (după părerea lui Camil Petrescu).

Veţi privi "spectacolul pământesc cu chipuri şi înfăţişări din frumuseţea patriarhală a Vechiului Testament şi înzestrat cu asinii cei mai evanghelici" (dacă îl ascultăm pe Gheorghe Mugur). Vă veţi bucura de Balcic, un tărâm spiritual românesc, prin prezenţa castelului Reginei Maria. Este şi spaţiul ales de pictorii români (Gheorghe Petraşcu, Ion Teodorescu, Nicolae Tonitza, Iosif Iser etc.) pentru a surprinde, sub lumina albă, peisaje incredibile. Şi tot aici era şi destinaţia perfectă în perioada interbelică pentru Nae Ionescu, Petru Comarnescu, Alice Voinescu şi Jeni Acterian.

"Cuibul liniştit"

Regina Maria vedea Balcicul ca pe "un colţ fermecător". Când a ajuns pentru prima oară aici (în 1922) a afirmat: "Avusei senzaţia stranie de a-l fi căutat toată viaţa şi de a-l fi găsit, în sfârşit". Au vrăjit-o "felia de pământ care ascunde o picătură de paradis între stâncile albe ale Balcicului, marea albastră, copacii vechi de secole, florile sălbatice, cascadele vechi...". Aşa că a ales acest loc pentru momentele când voia să se retragă din viaţa prea obositoare. "Sultana", cum îi spuneau localnicii, cu fes şi şalvari, a făcut din Balcic o legendă. Astăzi putem admira cu toţii în grădina palatului terasele aproape italieneşti, pavajul grecesc, arhitectura unor pridvoare ce aduce cu construcţiile oraşelor medievale româneşti şi amprenta slavă, toate create după indicaţiile reginei. Nu trebuie ratată nici zona care imită labirintul cretan, unde materialele de construcţie au fost aduse chiar din Insula Creta.

Parfum de sep