Horia Tecău nu regretă că a renunţat la simplu în favoarea jocului de dublu
Are 24 de ani şi 1,93 m. De ceva vreme este o constantă în echipa de Cupa Davis a României. În 2002 şi 2003 a devenit campion la Wimbledon, la juniori desigur, la dublu. Tot în 2003 juca primul meci pentru România, în vulcanul ecuadorian. Primul meci, întîia victorie. Apoi a tot căutat să-şi găsească locul. Abia în urmă cu două sezoane a reuşit să se aşeze, alegînd să joace doar în turneele de dublu. Dacă la simplu s-a zbătut în jurul locurilor 300-400, la dublu îi merge mult mai bine.
A intrat între primii o sută de jucători ai lumii la mijlocul lui 2008, iar în acest an atins şi locul 47. Tot în 2009 are finală la Kitzbuhel şi Stuttgart, dar şi "optimi" la Wimbledon şi Australian Open. Şi acum speră să readucă România în Grupa Mondială, după întîlnirea cu Suedia de la Helsinborg, din acest week-end.
- Horia, cum te împaci cu faptul că ai renunţat să joci la simplu?
- Mi-e bine! În primul rînd, sînt liniştit şi fericit în noua ipostază. În ultimii doi ani am acumulat mai multe puncte, am urcat în clasamentul de la dublu şi am jucat la turnee mari, lucru pe care nu cred că l-aş fi reuşit la simplu. Sînt mulţumit pentru că am izbutit să evoluez foarte mult, mi-am îmbunătăţit jocul.
- Care sînt lucrurile pe care le-ai îmbunătăţit?
- Am crescut în principal la lucrurile de bază. În special la voleu, la retur şi la strategia jocului de dublu.
- Cum e cu partenerii? Cum îi alegi?
- Acum, că am urcat în clasament, e mai uşor. Cînd eram în jurul locurilor 70-80 cam alergam după ei. De ceva vreme vin ei la mine, aşa cum s-a întîmplat cu Wesley Moodie la New Haven, pentru că partenerul său obişnuit, Dick Norman, urma să devină tată. În turneele din Asia o să joc cu Ross Hutchins. Ne ştim de la juniori, de cînd aveam 13 ani. Ave
