Ar fi de prost gust să-i luăm la şuturi pe băieţii lui Dan Petrescu
Miercuri seară, după primele 10 minute la Sevilla se anunţa un masacru. Kanoute, Fabiano şi Capel păreau nişte fiinţe necunoscute pentru Galamaz, Mehmedovici şi Maftei. După următoarele 20, trăiam un antrenament dur şi foarte util al Sevillei, cu o echipă care nu voia altceva decît să ne ia mingea. Ni se spunea că Sevilla nu străluceşte… Asta mai trebuia, să şi strălucească… Tocmai cînd mi se urla că Bilaşco a ratat “o incredibilă, uriaşă” şi cu adevărat unică ocazie de a marca, Luis Fabiano a găsit spaţiu pentru un 1-0. Mi se bate capul că fără 1-0 în minutul 45, alta ar fi fost soarta meciului. Poate că rămînea 1-0 ca Liverpool cu Debrecen. Ar fi fost altceva? Mai eroic? Băieţii au făcut tot ce au putut - altă expresie la modă -, adică au încasat mai multe cartonaşe galbene decît goluri, ceea ce spune ceva cît de cît serios. Noaptea ni s-a mai spus, a suta oară, să nu ne facem iluzii ca să nu avem deziluzii. Nu am iluzii şi nu mai am loc de noi deziluzii. Deziluzia rămîne - cel puţin de vreo 3 ani, vorba lui Vochin - permanentă, de cînd ne-am împlinit visul de a juca în grupele Ligii Campionilor. Atît de permanentă încît se poate numi realism.
De aceea ar fi de cel mai prost gust să-i luăm la şuturi pe băieţii lui Dan Petrescu pentru acest sobru, prea sobru, 0-2 cu Sevilla. În fond, ei sînt campionii noştri, mulţi ne-am bucurat cînd au luat titlul plus 7 milioane jumate de la UEFA pentru calificarea europeană. Oricîte puncte vor face, oricîte gafe, oricît trac îi va mistui - banii sînt bani buni. A, vă jigneşte că pun problema aşa? Jucăm pe altceva decît pe bani? Uitaţi că Urziceni sînt campionii unei ţări în care ideile dominante şi puterea în fotbal aparţin tablagiilor şi pokeriştilor fanfaroni care îşi extind “competenţa” pînă pe gazon? Cînd îi aud cum la orice eşec internaţiona
