După ce aleşii noştri s-au bâlbâit la vederea turbulenţelor economice de pe plan mondial, România s-a trezit că nu poate face faţă situaţiei şi a apelat la împrumuturi externe.
Încă de la începutul crizei înalţii oficiali ai României, nu au vrut să accepte faptul că turbulenţele ce se petreceau la nivel mondial vor lovi în valuri şi ţara noastră. Astfel că mai toţi declarau, în lunile septembrie şi octombrie ale lui 2008, că această criză nu va lovi ţara noastră, cel puţin nu direct. Toată gândirea Zen din acea vreme nu avea decât un singur scop: calmarea populaţiei pentru câştigarea alegerilor parlamentare.
După ce am fost aduşi cu picioarele pe pământ de o parte din efectele crizei, analiştii preconizau că, în 2009, noul guvern va lua toate măsurile nepopulare pentru ieşirea din criză. Nici acest lucru nu s-a întâmplat pentru că şi 2009 este un an electoral.
Astfel că, travaliul crizei pe plan naţional din ultimul an riscă să dea naştere la concedierea a câteva sute de mii de bugetari. În timp ce ministrul finanţelor de anul trecut, Varujan Vosganian, făcea bugetul pentru 2009 bazat pe o creştere de 6%, criza i-a stricat calculele.
România a ajuns în jumătate de an (de la finele lui 2008 până la jumătatea lui 2009), de la o creştere de 8% la una de aproape -8%. Mai mult, premierul de anul trecut, Călin Popescu- Tăriceanu, visa în luna septembrie a anului trecut la români care vor cumpăra case în SUA, după ce acestea dădeau primele semne de comă economică.
Palma peste ochi i-a venit două luni mai târziu, când mulţi românii cu credite au intrat în imposibilitatea plăţii ratelor care crescuseră din cauza devalorizării leului şi majorării dobânzilor. Astfel că, lăcomia pentru creditul cu buletinul s-a trasformat din „case în State” în „case executate” în România.
De la „nu vrem banii FMI” la
