De două săptămâni magistraţii sunt în grevă. Nemulţumiţi că noua lege a salarizării le diminuează veniturile, judecătorii au refuzat să-şi mai îndeplinească atribuţiile, aruncând practic în aer întregul sistem judiciar. Nu am să zăbovesc acum asupra consecinţelor acestei decizii şi nici asupra legalităţii protestului.
Vreau să subliniez însă ineditul acestei acţiuni, solidaritatea de care au dat dovadă, dar şi sprijinul pe care l-au primit din partea colegilor "de arme", procurori, grefieri.
Magistraţii n-au fost însă primii care ne-au pus în faţa unei acţiuni neobişnuite. Le-au luat-o înainte poliţiştii, care spre sfârşitul lunii trecute au organizat mai multe mitinguri şi pichetări. Poliţişti în grevă, "înarmaţi" cu fluiere, gorniţe şi pancarte, cerând bani Guvernului şi respectarea drepturilor - asta nu e o imagine cu care te întâlneşti aşa, oricând şi oriunde!
Dar neobişnuitul nu se opreşte aici. Tot de vreo două săptămâni, lumea bugetarilor fierbe. Până aici nimic ieşit din comun. Suntem deja familiarizaţi cu protestele lor, ale profesorilor, ale cadrelor medicale, ale funcţionarilor publici. Ciudat însă, zilele trecute, 11 federaţii sindicale, până mai ieri "rivale", s-au unit în "Alianţa bugetarilor" şi au stabilit un program comun de manifestări.
Ce-i mână pe ei în luptă? Ce-i face să ameninţe că vor băga ţara în haos? Legea unică de salarizare. O lege cerută de FMI, care, ce-i drept, prevede nişte diminuări de salarii.
Că lor nu le convine şi protestează e dreptul lor. La urmei urmei, cine sunt eu să îi judec?! Vreau însă să fiu foarte clară: nici legea şi nici tăierea cheltuielilor nu ar fi fost necesare dacă, de-a lungul vremii, toţi bugetarii, fiecare pe segmentul lui, şi-ar fi făcut temeinic treaba, dar mai ales ar fi dat dovadă de corectitudine în exercitarea atribuţiilor.
Pentru că, să fim sinceri cu noi înşine, incl
