- Diverse - nr. 379 / 17 Septembrie, 2009 De nenumarate ori, viata ne da o sumedenie de exemple prin care putem, nu o data, sa vedem omul cum se manifesta si in ce forme si ipostaze te pune, uneori, morala bunului simt de a lua o hotarare si de a fi doar atunci multumit cand o fapta buna trebuie implinita. Spre mijlocul primaverii s-a aciuat, venind de aiurea, o catea, facandu-si loc sub niste panouri metalice la capatul gradinii mele, unde a si fatat 8 catei. Ce era sa fac? Nu puteam sa o alung, desi latra si-si arata coltii, ori de cate ori incercam o apropiere de ea. Cu timpul am devenit prieteni, lasandu-ma, sub privirea-i atenta, sa-i alint catelusii, chiar lasandu-ma sa o mangai, dandu-i de mancare. Vecinii i-au pus gand rau, deoarece le mai calca straturile de zarzavat, haladuind dupa de-ale gurii, dand iama prin lazile de gunoaie, ravasindu-le, avand de hranit cele opt guri nesatioase. Ba chiar mi-au spus ca o vor otravi, ceea ce m-a determinat sa iau hotararea de a-i lua pe cei opt catei si sa-i bag in curte, iar pe mama acestora sa o tin legata in lesa, confectionandu-i o cusca. I-am crescut, desi, nu rareori, fara jena am apelat la diferite localuri, pentru a face rost de resturi de mancare pentru a le inlesni cresterea. De multe ori am fost luat in deradere. Dar ce mai conteaza! Cu timpul, unul, dupa altul, pe frumosii catelusi, cu toata parerea de rau, i-am imprastiat pe la diferiti cunoscuti, iar pe mama lor, pe care am botezat-o Linda, si astazi o tin in lesa, pazindu-mi cu strasnicie curtea, cu devotament, gata oricand sa-si arate coltii vreunui intrus ce mi-ar calca batatura fara sa stiu. Cu mai bine de o luna in urma, am descoperit un alt caine pripasit in pseudo-parcarea din dreapta soselei ce urca spre Hula Danes, dinspre Sighisoara spre Medias. Nu rareori ma opresc sa-i dau de mancare acestui caine al nimanui, cu blana-i scofalcita, cu spra