Timişoara s-a apărat eroic şi a obţinut un egal preţios pe terenul mult mai valoroasei Ajax. Timişorenii s-au specializat în obţinerea de remize pe terenul echipelor de prestigiu. Au făcut-o la Doneţk, au reuşit acelaşi lucru şi la Amsterdam. Sabău a fost conştient că diferenţa de valoare e clar în favoarea olandezilor şi a gândit meciul de aşa natură încât să nu rămână doar cu iluziile. Altfel spus, Moţul a betonat apărarea, a închegat mijlocul şi a lăsat atacul în mâinile cuplului Parks- Bucur.

Cel mai cunoscut nume din lotul lui Ajax, danezul Dennis Rommehdal, a rămas pe bancă, însă puştii olandezi, ajutaţi de experimentaţii Stekelenburg sau Bakircioglu, au controlat partida de la un capăt la celălalt. Suarez sau Cvitanici au solicitat serios apărarea timişoreană, în timp ce rarele atacuri bănăţene au dus la o singură ocazie demnă de remarcat în prima repriză, când Parks nu a ajuns la centrarea lui Bucur.

Timişoara s-a jucat cu surpriza imediat după pauză, când Goga a tras din marginea careului, balonul fiind boxat greu în corner de Stekelenburg. A fost o tresărire ofensivă a unei echipe grupate strict în apărare după modelul autobazei româneşti.

Tânărul Mera a suplinit absenţa lui Cisovsky

Absenţa lui Cisovsky a fost suplinită cu brio de foarte puţin experimentatul Ioan Mera, aflat la al treilea meci alături de Nibombe. Mera a avut chiar câteva intervenţii la limită, chiar dacă la unele faze a ezitat. El a fost ajutat însă de spiritul de echipă şi de disciplina tactică pe care Sabău le-a imprimat echipei pe care o antrenează.

Şi care până acum i-au adus patru remize din cinci jocuri disputate în cupele europene. Contează mai puţin că finalul i-a găsit pe români masaţi în propriul careu, bubuind cu îndârjire orice minge care putea să le ameninţe punctul câştigat cu umilinţă şi trudă.