Sunt frapante asemănările dintre Gherea şi Hasdeu în ceea ce priveşte circumstanţele biografice ale venirii lor în România şi ale afirmării lor ca literaţi. Precum aristocratul său precursor, Gherea ajunge în ţară la vîrsta de 20 de ani, auto-exilat din Rusia, unde se născuse, urmase liceul şi apoi, la Harkov, vagi studii universitare. Despre această perioadă formatoare a vieţii sale, viitorul critic a păstrat o discreţie mai mare chiar decît cea a autorului lui Răzvan şi Vidra - discreţie prea mare pentru a nu fi fost vital interesată. Cu ce s-a ocupat Gherea pînă la 20 de ani? Cu politica, fără îndoială, pentru că din această cauză fusese silit să-şi părăsească ţara. Dar ce studiase el, cum şi unde? Mister.

Exact ca şi Hasdeu, Gherea sosea în ţara noastră deja format din punct de vedere intelectual: cultura sa era cu adevărat întinsă, iar dispoziţiile poliglosice - cu totul neobişnuite; pe lîngă limba rusă, limba şcolarităţii, poseda franceza, germana, engleza, rudimente de latină, ca şi capacitatea de a se descurca în celelalte limbi europene. Predispoziţiile native îl ajută să înveţe româna într-un timp record, ba mai mult, să scrie chiar româneşte cu uşurinţă de-a dreptul miraculoasă. Ca şi Hasdeu, nu poseda diplome doveditoare, ci mai ales îndrăzneală, ca şi o enormă dorinţă de afirmare.

Similitudinile cu Hasdeu nu se opresc aici. Gherea doreşte să se impună rapid într-o lume intelectuală prin forţa lucrurilor provincială; îşi dă seama că drumul cel mai scurt îl reprezintă afirmarea polemică tăioasă, incisivă şi, dacă e posibil, contrarierea autorităţii maxime existente atunci în România. Or, care era aceasta la începutul anilor '80? Titu Maiorescu, fireşte. Aşa că Gherea se lansează într-o spectaculoasă polemică faţă de pontiful Junimii, dîndu-şi seama că doar o asemenea operaţiune îl va plasa automat în topul interesului public,