» "Alfabetizarea financiara" este o sintagma care incepe sa preocupe tot mai mult guvernele dupa experienta traversarii unei crize care a luat pe nepregatite autoritatile, dar mai ales populatia. In Vestul Europei si in SUA, educatia financiara incepe inca din gimnaziu. In Romania, arhitectii reformei din invatamant abia s-au pus de acord cum sa arate fundatia. Intre salarizarea profesorilor si depolitizarea directorilor de scoli, alfabetul finantelor personale poate parea un moft capitalist cu care nimeni nu are vreme sa-si mai bata capul.
Despre bani inveti in primul rand de acasa, din familie. E greu de crezut ca vei avea reflexul economisirii, de exemplu, daca parintii merg din leafa in leafa si cauta mereu sa imprumute bani de la rude sau prieteni. E adevarat ca, cel putin in situatia Romaniei, o buna parte a adultilor au fost nevoiti sa invete de la copii cum se deschide un cont bancar sau la ce foloseste un card. Totusi, cei sapte/sase ani de acasa au un echivalent in atitudinea fata de bani, indiferent cat de mult si repede evolueaza produsele financiar-bancare. Pilonul III nu ii poate ajuta cu nimic pe cei aflati la pensie azi. Pentru pensionarii de peste 20-30 de ani insa, efortul de a economisi azi poate face diferenta dintre un medicament mai scump si unul mai ieftin ori dintre un bilet de tratament pe an sau unul o data la doi-trei ani.
Ce poate face scoala? Am fost curios sa vad cum procedeaza altii... De pilda, Consiliul Profesorilor Americani de Matematica a incurajat si sprijinit publicarea unor manuale alternative care isi propun "sa dea matematicii un sens practic" si sa invete elevii claselor superioare de gimnaziu si pe cei de liceu cum sa foloseasca notiuni teoretice standard, din programa de baza, in situatii practice, legate de administrarea finantelor personale. Cum functioneza, de exemplu, dobanda compusa la un con
