Chiar lucrurile au altfel de umbre-acum,

Mai reci, mai groase, sprijinind pereţii

De aburi moi ai burei dimineţii

Prin care îngerii pornesc la drum,

Fără merinde, roşi de vreo petală

De crin la nimb, de rouă la călcîie,

Prinşi într-o boare ce de-abia le-adie

Fulgii din aripi şi de praf li-i spală;

Şi-apoi se odihnesc şi-şi beau din rană

Sîngele alb, ca pe o hrană-anume

Pentru-nchinare, pentru-nţelepciune,

Blînd ocrotiţi de-a Domnului grea geană.

Şi către-amurg, înfofoliţi în brume,

Păşesc, nostalgici, în cealaltă lume... Chiar lucrurile au altfel de umbre-acum,

Mai reci, mai groase, sprijinind pereţii

De aburi moi ai burei dimineţii

Prin care îngerii pornesc la drum,

Fără merinde, roşi de vreo petală

De crin la nimb, de rouă la călcîie,

Prinşi într-o boare ce de-abia le-adie

Fulgii din aripi şi de praf li-i spală;

Şi-apoi se odihnesc şi-şi beau din rană

Sîngele alb, ca pe o hrană-anume

Pentru-nchinare, pentru-nţelepciune,

Blînd ocrotiţi de-a Domnului grea geană.

Şi către-amurg, înfofoliţi în brume,

Păşesc, nostalgici, în cealaltă lume...