FILIP KÖLLÖ
Ţin să vă mulţumesc pentru poemele publicate. Mă încurajează. Mi-am însuşit şirul oranj al cuvintelor dvs. vis-ŕ-vis de mine. Strădaniile mele au şi distanţe moarte, perioade de pauză, de rătăciri. Cedează şi nervii, şi alte măreţe organe, dar trebuie să ştii să te aduni, să te opreşti până nu te fură talazul, că val e puţin spus. E o viaţă de cartier ploieştean, unde riscul ratării definitive e la tot pasul. Oamenii îmi plac aşa cum sunt, naturali, comunic cu ei, nu-ţi trece prin cap ce perle scot pe gură. Aici este seva, instinctul culege, memoria pe post de computer; atenţia distributivă, selecţia se şlefuieşte pe traseu. Traseele diferă...
Plicul de-acum conţine poeme noi, poeme vechi, oricum poeme-unicat.
Vă urez tuturor multă sănătate, gânduri bune, prosperitate.
Cu sinceritate, Filip Köllö."
Sens sepulclar
În drum spre pasiva întoarcere
mă străbat sentimente confuze
ca şi cum m-aş afla printre morţi
pe o masă pentru disecţia Sinelui.
şoseaua - încă umedă după lacrimi -
asaltată din flancuri de sperietori
se-ntinde în faţa mea
ondulându-se ca un anaconda de plumb
sub luminile vesele ale semafoarelor
stinse; doar un ştergător de parbriz
uitat mergând, clipeşte în zare.
Am senzaţia că nu voi ajunge
niciodată în paradisul
sensurilor sepulclare;
iar marmura plecată din lacrimă
marmura îngerului
jgheab îşi va face pe coama
mâinii duse spre cearcăn.
Dureri stereo
Prin labirintul de aur
creeat de vânt în lanul de grâu
se strecoară acum o palidă adiere
deloc invizibilă, graţie colbului.
Prin gratiile unei uriaşe porţi
poţi descifra carnea, sângele, parfumul
adolescenţei în st
