FILIP KÖLLÖ

Ţin să vă mulţumesc pentru poemele publicate. Mă încurajează. Mi-am însuşit şirul oranj al cuvintelor dvs. vis-ŕ-vis de mine. Strădaniile mele au şi distanţe moarte, perioade de pauză, de rătăciri. Cedează şi nervii, şi alte măreţe organe, dar trebuie să ştii să te aduni, să te opreşti până nu te fură talazul, că val e puţin spus. E o viaţă de cartier ploieştean, unde riscul ratării definitive e la tot pasul. Oamenii îmi plac aşa cum sunt, naturali, comunic cu ei, nu-ţi trece prin cap ce perle scot pe gură. Aici este seva, instinctul culege, memoria pe post de computer; atenţia distributivă, selecţia se şlefuieşte pe traseu. Traseele diferă...

Plicul de-acum conţine poeme noi, poeme vechi, oricum poeme-unicat.

Vă urez tuturor multă sănătate, gânduri bune, prosperitate.

Cu sinceritate, Filip Köllö."

Sens sepulclar

În drum spre pasiva întoarcere

mă străbat sentimente confuze

ca şi cum m-aş afla printre morţi

pe o masă pentru disecţia Sinelui.

şoseaua - încă umedă după lacrimi -

asaltată din flancuri de sperietori

se-ntinde în faţa mea

ondulându-se ca un anaconda de plumb

sub luminile vesele ale semafoarelor

stinse; doar un ştergător de parbriz

uitat mergând, clipeşte în zare.

Am senzaţia că nu voi ajunge

niciodată în paradisul

sensurilor sepulclare;

iar marmura plecată din lacrimă

marmura îngerului

jgheab îşi va face pe coama

mâinii duse spre cearcăn.

Dureri stereo

Prin labirintul de aur

creeat de vânt în lanul de grâu

se strecoară acum o palidă adiere

deloc invizibilă, graţie colbului.

Prin gratiile unei uriaşe porţi

poţi descifra carnea, sângele, parfumul

adolescenţei în st