România are acces la finanţări externe ieftine, într-un moment în care nevoile guvernului sunt ridicate. Guvernul de la Bucureşti, fără să fi făcut vreun efort pentru a merita dobânzi mai mici, beneficiază astfel de un context international favorabil. Ratele CDS depind direct de capacitatea unui emitent de a-şi achita creditele. Dacă aceste perspective se îmbunătăţesc, ratele scad, dar dacă riscurile de neplată cresc, ratele sunt mai m
România are acces la finanţări externe ieftine, într-un moment în care nevoile guvernului sunt ridicate. Guvernul de la Bucureşti, fără să fi făcut vreun efort pentru a merita dobânzi mai mici, beneficiază astfel de un context international favorabil.
Ratele CDS depind direct de capacitatea unui emitent de a-şi achita creditele. Dacă aceste perspective se îmbunătăţesc, ratele scad, dar dacă riscurile de neplată cresc, ratele sunt mai mari. Aceste instrumente sunt tranzacţionate, iar preţurile variază, ca la bursă, în funcţie de percepţia investitorilor. Deşi marile economii n-au ieşit încă din criză, pe piaţa financiară externă, situaţia s-a stabilizat faţă de septembrie 2008, lună care a marcat debutul crizei.
Federal Reserve, banca centrală a SUA, a redus costurile împrumuturilor acordate băncilor de la 5,25% în 2007 la intervalul 0-25% cât este în prezent. Iar administraţia a pompat 12.800 miliarde de dolari în pieţele financiare pentru creşterea lichidităţilor. Consecinţa: creditele s-au ieftinit.
Ratele CDS, care joacă un rol important în stabilirea dobânzilor, au ajuns în centrul atenţiei în septembrie 2008, atunci când Lehman Brothers şi AIG au fost în pragul falimentului, doar AIG fiind salvată de stat. Problemele financiare ale celor doi coloşi au zdruncinat încrederea investitorilor, determinând o majorarea generalizată a cotaţiilor.
Cazul României
De miliardele de euro pompate de statul
