Stim cu totii cat de departe suntem, la propriu si la figurat, de lumea civilizata. Incepand de la infrastructura pana la comportamentul si mentalitatea oamenilor, Romania este una dintre cele mai primitive tari ale Europei.

Toate statisticile care ne situeaza pe ultimele locuri la drumuri, dupa tari din lumea a treia, la folosit sapunul si apa, la citit si gradul de alfabetizare, sunt doar niste cifre goale, care dincolo de socul initial, nu ne transmit nimic concret.

Proportia adavaratei prapastii care ne desparte de tarile din Uniunea Europeana si de orice alta tara civilizata a lumii este simtita cel mai bine abia atunci cand parasesti Romania si pleci in concediu sau aiurea pentru cateva zile bune prin Europa. Gradul de primitivism al tarii noastre se sesizeaza imediat cum ai parasit vama Bors.

Brusc dispar carutele de pe drumuri, cainii si pisicile fara stapan de pe strazi, gropile din asfalt, marlanii si mitocanii din trafic, mizeria si praful de peste tot. Fara sa ai timp sa te obisnuiesti cu schimbarea, observi deodata ca toate lucrurile functioneaza, oamenii cu care intri in contact la diverse ghisee sau magazine sunt draguti, nimeni nu face crize de isterie si de personalitate din nimicuri si, in general, viata capata un sens coerent si incepe sa devina normala. Cand toate mizeriile cu care noi suntem obisnuiti inceteaza sa mai existe, la 100 de kilometri de granita cu Romania, incep sa apara si autostrazile, cel mai strain dintre toate lucrurile straine romanilor.

Perversitatea obisnuintei

Obisnuinta este un lucru pervers in acest caz. Asa cum ne obisnuim cu mizeria, saracia, coruptia, haosul legislativ, economic si social de la noi, la fel ne obisnuim si cu toate lucrurile bune de dincolo, care inceteaza sa mai para neobisnuite si devin normale.

Atunci cand vii dintr-o tara a tuturor