A urmat cariera militară pentru a-şi împlini visul de copil, iar armata l-a călit şi i-a format un caracter puternic.

Întotdeauna şi-a dorit să ajungă militar de carieră, încă de copil visând să poarte hainele kaki, pe care le considera cele mai frumoase. Când a mai crescut, a reuşit să îşi convingă părinţii să îl lase să urmeze o carieră militară. „Mama era foarte mândră de mine şi de câte ori veneam acasă de la şcolală de la Sibiu, mă ruga să mă îmbrac în uniforma militară. Cu timpul însă ajunsese să urască slujba mea pentru că spunea că îmi ocupă tot timpul şi nu mă lasă să mai ajung pe la ea, pe la ţară ”, povesteşte subofiţerul Vergil Antonache.

Armata, un pas spre maturitate

Imeadiat după terminarea studiilor a fost repartizat la o unitate militară de elită din Piteşti, unde a lucrat câţiva ani. „În urmă cu câţiva ani, exista un respect foarte mare pentru profesia aceasta. Armata era considerată un pas spre maturizare. Tinerii erau obligaţi să facă stagiul militar, iar ordinele nu se discutau. Eu am trecut prin momente foarte dificile, pentru că viaţa cazonă, mai ales pentru cei care decideau să urmeze o carieră militară, era foarte strictă. Mergeam la multe antrenamente, unde eram obişnuiţi cu tot felul de situaţii la care trebuia să ne acomodăm pentru a reuşii să obţinem calificative foarte bune”. Cu toate acestea a iubit această meserie care spune că i-a adus foarte multe satisfacţii. „La unitatea militară de la Piteşti, am reuşit să mă specializez în descifrarea codului MORSE. Au fost poate cei mai frumoşi ani din întreaga mea careieră”, îşi aminteşte nea Vergil, aşa cum îi spun cunoscuţii.

Grădinăritul, un mod plăcut de relaxare

Cu timpul, a hotărât să se transfere la Centrul Militar de la Râmnicu Vâlcea pentru a fi mai aproape de meleagurile natale şi de familia sa. „Am avut o carieră lungă, timp