Pe langa Moscova-Petuski, halucinantul roman-poem al lui Venedikt Erofeev despre revelatiile intoarcerii acasa ale unui betiv macinat de constiinta pacatului, Emil Iordache, regretatul profesor de la Universitatea ieseana, era mandru si de talmacirea prozelor mai putin cunoscute ale lui Andrei Platonov adunate in volumul de la Polirom, Moscova cea fericita si alte povestiri.
Victima a stalinismului, Platonov a supravietuit mortii premature a unicului sau fiu, condamnat la varsta de doar 15 ani pentru uneltire impotriva statului, traindu-si restul zilelor in singuratate si anonimat - ca si Bahtin, celebrul savant a carui biografie l-a inspirat pe Andrei Bitov in nu mai putin cunoscutul sau roman Casa Puskin.
Se zice ca putea fi vazut, spre sfarsitul vietii, pe holurile Institutului de Literatura, unde se va fi adapostit intr-o camaruta mizera, luat adesea drept portar sau maturator de catre tinerii chemati sa deprinda mestesugul scrisului si sa schimbe fata literaturii intru slujirea comunismului si construirea viitorului luminos.
Posteritatea ii va face insa dreptate lui Platonov, fie si sub forma unei anecdote care ar fi inceput sa circule deja - Emil Iordache dixit! - in ultimele decenii ale secolului trecut: "Jean-Paul Sartre sta intr-o cafenea pariziana, fumeaza pipa, admira peisajul si se gandeste: <
