A urcat alături de ciobani şi de turmele lor la munte pentru a putea culege informaţii cât mai apropiate de ceea ce înseamnă viaţa de cioban. După ce a trăit alături de ei, a scris o carte despre aspectele actuale ale oieritului din judeţul Dâmboviţa. În facultate a participat la întâlnirile Cercului de Toponimie şi Etnografie Ion Conea, un cerc al studenţilor de la Universitatea Valahia, din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Umaniste. În anul patru a fost ales preşedinte al acestui cerc.

„Era o colaborare între universitate şi Centrul pentru Conservarea Tradiţiilor şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dâmboviţa. Membrii cercului erau studenţi iar şedinţele se ţineau la sediul centrului.”, povesteşte Liviu.

„Aveam şedinţe lunare în care stabileam anumite teme şi fiecare membru alegea o temă, nu lucram să ne facem o normă anume, discutam liber şi fiecare prezenta lucrul pe care putea să-l stăpânească. Făceam deplasări la Bucureşti la Muzeul Ţăranului Român şi la Muzeul Satului pentru documentare. De sărbătorile religioase alegeam teme specifice, de exemplu încondeiatul ouălelor era una din temele foarte căutate”, spune etnograful. „Veneau foarte mulţi, câteodată nu aveam suficiente scaune pentru cei prezenţi. Am fost ajutaţi de cei de la Centrul pentru Conservarea Tradiţiilor, de multe ori ei fiind cei care invitau la întâlnirile noastre etnografi renumiţi, de exemplu am avut şansa de a-l întâlni pe Ion Ghinoiu, un mare etnolog şi etnograf ”, a adăugat Liviu.

La 1 august 2008, a obţinut un loc de muncă în cadrul centrului. „Nu cred în noroc, norocul apare când pregătirea se întâlneşte cu oportunitatea. A apărut un loc liber şi atunci am fost recrutat. Nu eram sigur că pot face asta, mă pregătisem patru ani să fiu profesor, să lucrez cu copii, aici era vorba despre promovarea şi cercetarea culturii tradiţionale”, povesteşte Liviu. @