Nu a ratat niciuna dintre marile întâlniri cu oameni de seamă, precum Constantin Noica sau alţii, dar dacă ar fi să se întoarcă în timp, nu a ar mai fi la fel de idealist Oliv Mircea a rămas orfan la patru ani după ce tatăl său, deţinut politic la Gherla, a fost adus acasă bolnav şi a murit fără niciun fel de condamnare. Locul tatălui  l-a ţinut Leon Mircea, unchiul său, care era directorul bibliotecii din Reghin şi datorită căruia el şi cei patru fraţi au fost instruiţi şi au făcut studii superioare. Se simte foarte ataşat de perioada adolescenţei şi a studenţiei, când a avut parte de câteva întâlniri memorabile cu oameni la fel de memorabili.

Călătoriile la Păltiniş

A fost admis la Facultatea de Filosofie din Bucureşti, avându-l în comisie pe Matei Călinescu. În timpul studenţiei, a avut şansa să-i cunoască pe Grigore Popa, fostul asistent al lui Lucian Blaga, a fost, timp de un an, coleg de cameră cu Petre Ţuţea şi l-a întâlnit pe Constantin Noica, pentru care a fost imperios necesar să studieze latina şi germana, dacă voia să discute filosofie. După această întâlnire, au urmat dese călătorii la cuibul lui Noica de la Păltiniş, unde el, Pleşu, Liceeanu şi alţi intelectuali mergeau cu „lecţiile făcute” şi erau „ascultaţi” de marele filosof .

„Jurnalul fericirii” de la Bistriţa

În 1976 a ajuns la Bistriţa, fiind repartizat la profesor la şcoala ajutătoare. Era un tânăr profesor, de doar 25 de ani şi,când a început şi timp de 16 ani, a predat elevilor cu deficienţe mintale. „Când am intrat acolo am început să plâng. Consider acea perioasă puşcăria vieţii mele, dar şi un jurnal al fericirii. Relaţia cu copiii era un specială, trebuia să luăm locul părintelui, să ne lăsăm sărutaţi, mângâiaţi în fiecare dimineaţă”, îşi aminteşte Oliv Mircea. Aici s-a perfecţionat în psihologie. 

„Academia inform