La începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut, se vorbea despre o anomalie de comportament a copiilor agitaţi psihomotor, denumită apoi, mai specific, leziune cerebrală minimă. Primele două formulări ale diagnosticului s-au dovedit neinspirate pentru prima, instabilitatea psihomotorie nu era specifică, fără nicio precizare privind substratul neurologic, iar cealaltă, care de data aceasta era centrată pe anatomie şi marcând diferenţierea de encefalopatii, leziune cerebrală minimă, nu lămurea contextul clinic. (...) Publicitate Pentru a cuprinde, într-o formulare mai corectă ambele aspecte, sindromul hiperkinetic i-a satisfăcut pe neuropsihiatri francofoni. Ulterior, pe lângă hiperkinezie (hiperactivitate), care a trecut pe planul doi, s-a pus în evidenţă deficitul de atenţie care împiedică învăţarea şi dezvoltarea ulterioară din copilărie. Pentru aceste motive, boala a fost definită ca tulburare de atenţie şi hiperactivitate. Acronimul format în nomenclatura engleză: ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) a început să fie aplicat în ultimii ani şi adulţilor care prezintă modificări de comportament ce sugerează persistenţ a tulburărilor specifice din copilărie. (...) Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul nostru, Viaţa medicală. La începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut, se vorbea despre o anomalie de comportament a copiilor agitaţi psihomotor, denumită apoi, mai specific, leziune cerebrală minimă. Primele două formulări ale diagnosticului s-au dovedit neinspirate pentru prima, instabilitatea psihomotorie nu era specifică, fără nicio precizare privind substratul neurologic, iar cealaltă, care de data aceasta era centrată pe anatomie şi marcând diferenţierea de encefalopatii, leziune cerebrală minimă, nu lămurea contextul clinic. (...) Publicitate Pentru a cuprinde, într-o formulare mai corectă ambele aspecte, sindromul