Covei-omul PIN nu este o simplă excepţie produsă de un nefericit accident al naturii. A fost implicat în scandaluri la foc automat. A înjunghiat o fată. A condus fără permis. A plesnit un poliţist. Mai vreţi? Stop! N-are sens să lungim lista. Justiţia locului i-a făcut deja dreptate: l-a scos basma curată de fiecare dată. Cine e omul-belea? Prinţişorul. Aşa îl alintă Craiova mondenă. Oficial, îl cheamă Iustin Covei. Celebritatea nu i se trage de la poreclă, ci de la numele rudelor. Marin Covei, tatăl, este judecător la Curtea de Apel din capitala Olteniei. Gheorghe Covei, unchiul, este procuror la Parchetul de pe lângă Curtea tatălui.

Cu astfel de „spate“, ce i-a copt căpăţâna „Prinţişorului“? Să-şi tragă look de interlop şi să purceadă la călcat Craiova în picioare. L-a durut în lege de papagalii care au încercat să-i facă dosar. Au trecut anii, capetele de învinuire au murit unul câte unul, iar „Prinţişorul“ s-a gândit că, dacă tot ţine, măcar să ridice ştacheta riscului: de la caftitorul teribil al urbei la jonglerul codurilor PIN. De asta l-au şi săltat ieri mascaţii. Cică servea o reţea de clonat carduri bancare.

Covei-omul PIN nu este o simplă excepţie produsă de un nefericit accident al naturii. Nu. Trăim printre o droaie de clone ale lui Covei junior care însă ştiu să-ţi ţină capul la cutie. El este doar copilul teribil şi gălăgios al României de esenţă mafiotă, iar isprăvile lui sunt expresia slăbiciunii instituţiilor. Este proba vie a cumetriilor dintre lege şi clanuri. Vârful aisbergului care ţine îngheţată autoritatea statului. Nu vreau să-i ştampilez „vinovat“ tatăl şi unchiul. Poate că nu ei l-au scăpat pe ameţit de braţul Codului Penal. Poate că n-au ştiut de pasiunea junelui pentru serialul „Clona cardului de credit“.

Pot să le acord prezumţia de habarnişti ai cazului, dar să cred la infinit în coincidenţe, ei