Greva magistratilor – care nu se numeste asa pentru ca nu permite legea, dar cum sa le pretinzi judecatorilor sa respecte legea? –, asa revoltatoare si ilegala cum este, scoate in evidenta o carenta fundamentala a statului de drept in Romania: absenta oricarui mecanism de control asupra justitiei. Practic, Guvernul va trebui sa cedeze santajului magistratilor pentru ca nu are nici un instrument constitutional de constrangere. Alternativa ar fi sa raspunda unui gest arbitrar si ilegal cu un alt gest arbitrar si nesanctionat de lege, ceea ce ar fi inacceptabil. Daca se intra intr-o logica de acest fel, chiar si intr-un scop aparent pe deplin justificat (oprirea abuzurilor judecatorilor), si Executivul raspunde cu o masura de forta, atunci ne luam adio de la domnia legii si fie proclamam dictatura, fie esecul contractului social si, in acest caz, ne intoarcem la starea naturala hobbesiana de razboi al tuturor impotriva tuturor.
Trebuie sa gandim, prin urmare, si inca urgent, o modalitate de exercitare a unei forme de control asupra puterii judecatoresti fara a-i submina independenta. In mod clar, actualul sistem, in care CSM actioneaza ca organizatie de casta (sindicala sau, mai curand, mafiota), nu ca institutie de supraveghere a actului de justitie, este falimentar. Propunerea presedintelui Basescu din discursul de marti – ca o treime din membrii CSM sa provina din societatea civila – este modesta ca anvergura si problematica: cine decide, de exemplu, ce reprezentanti ai societatii civile sunt suficient de reprezentativi si de merituosi incat sa faca parte din CSM?
O solutie ar fi exercitarea controlului de catre celelalte doua puteri ale statului, fie de cea legislativa, fie de cea executiva, fie printr-o forma mixta, bunaoara prin constituirea unor comisii speciale, agreate de toate cele trei ramuri ale guvernamantului, care sa numeasca si sa
