Ieşirea din umbră
De aproape două decenii, cu alternanţe spectaculoase, ficţiunea şi confesiunea ocupă alternativ "tronul" şi iau în stăpânire "împărăţia cititorilor". Memorii şi autobiografii, jurnale şi corespondenţă au acaparat lectura tuturor, până când ficţiunea şi-a reinstaurat fascinaţia, prin traduceri din literatura contemporană, prin ieşirea la rampă a scriitorilor români contemporani. Ca exemple - două apariţii editoriale relativ recente, despre care se vorbeşte şi se scrie elogios, ca revelaţii pentru un public larg: Confesiunile unui cafegiu de Gheorghe Florescu şi Cartea şoaptelor de Varujan Vosganian.
Şi, semn de normalitate a vieţii literare de la noi, îşi reiau prezenţa vie, uneori incendiară, istoria şi critica literară: Istoria critică de Nicolae Manolescu, Iluziile literaturii române de Eugen Negrici trec bariera specializării filologice spre marele public. Reeditarea eseurilor lui Alexandru Paleologu (la Cartea Românească), serii de autor Octavian Paler, N. Steinhardt, Valeriu Anania (la Editura Polirom) confirmă că al patrulea gen literar (ori al cincilea?) a ieşit din umbra ficţiunii şi a confesiunii.
În mod firesc, traducerile din spaţii culturale străine semnalează că s-au produs mutaţii, de la perspectiva literară de abordare la una culturală, mai profitabilă, mai spectaculoasă, pentru că acaparează mai multe zone şi domenii, propune conexiuni şi realizează exerciţii interdisciplinare sau chiar transdisciplinare fecunde. O demonstraţie în acest sens o face discret şi eficient o remarcabilă eseistă, Belinda Cannone, prezentă cu două volume de eseuri: Sentimentul de impostură şi Triumful prostiei, în colecţiile "Demonul teoriei" şi, respectiv "Bon ton", vizibile în programul celor două edituri, Art şi Nemira.
Belinda Cannone predă literatură comparată la Universitatea din Caen, a publica
