Destinatar: Domnul Profesor Mihai Zamfir
Domnule Profesor,
Aţi publicat de curând în România literară un studiu despre Alexandru Macedonski, iar urmarea a fost, aşa cum mi se întâmplă cu toate paginile bine scrise despre un scriitor, că mi-aţi redeşteptat dorinţa de a-l citi. Lucru cu atât mai firesc cu cât mi-aţi fost profesor, şi anume unul care îţi arată fără efort, mine de rien, unde e ceva de descoperit. Or, am dat peste un poem pe care-l neglijasem la lecturile anterioare. Se numeşte Castele-n Spania, iar tema lui este un vis de bogăţie. Asta n-ar fi de mirare la Macedonski, unul dintre scriitorii care nu şi-au ascuns niciodată nevoia disperată de bani. Cincinat Pavelescu, care preia versiunea poetului, pune mizeria materială a familiei Macedonski pe seama oprobriului public declanşat de epigrama contra unui "pretins poet" nenumit, "un X", dar în care lumea a vrut să-l recunoască pe Eminescu. Adevărul e că la un eventual proces imaginar al lui Macedonski contra opiniei publice, Macedonski ar câştiga categoric. Epigrama era nesemnată, a apărut în mijlocul revistei şi X putea fi oricine sau nimeni, poetul "nebun" în genere, romanticul. Se pare că tot scandalul ar fi pornit de la Grigore Ventura (tatăl celebrei actriţe Maria Ventura), pe atunci dramaturg de suficient succes, cu piese, între care Curcanii, jucate la Teatrul Naţional. Ajunge să citeşti biografia lui Grigore Ventura ca să vezi că avea gustul polemicilor şi al articolelor violente. Se credea un justiţiar şi în cazul acestei epigrame nesemnate pedeapsa a fost, orice s-ar zice, mai mare decât vina, pentru că moda epigramelor răutăcioase era a epocii, iar lipsa trimiterii directe îi dă o valoare generală. Restul sunt speculaţii.
Chiar dacă e vorba de un oarecare parti-pris în tonul lui Cincinat Pavelescu, urmările epigramei au fost, totuşi, disproporţion