Una se numeşte Carmen, alta Alexandra. Au abordat, separat, două subiecte care, după tradiţie, nu merg deloc scrise pe aceeaşi coală de hârtie. Pentru că unul este despre closetele publice şi celălalt despre felul în care noi, publicul, noi electoratul, ar trebui să ne alegem conducătorii. (...) Reportajul-anchetă realizat de Carmen e o pledoarie convingătoare nu doar pe Publicitate ntru estetica şi igiena closetelor urbei, ci, concomitent, pentru grija, respectul şi răspunderea datorate de edili, dar şi de fiecare individ în parte, fiinţei şi demnităţii umane. Un invitat spune că atunci când vrei să vezi nivelul de civilizaţie, respectul de sine şi bunele relaţii dintr-o casă, vizitează-i toaleta casei. Ea îţi va relata multe despre oamenii locului. Tot aşa cum străinilor le spun multe sloganurile gen „România – ţara fără toalete“ sau „România – ţara toaletelor mizerabile“. (O suită de imagini mediată de conceptul „hârtie igienică“ mi-a readus în memorie o secvenţă din vremurile în care conceptul cu pricina devenise pentru noi extrem de abstract – copiii de azi nu vor înţelege ce înseamnă să nu existe pe piaţă hârtie igienică, nu-i aşa? – , când la Uzinele „Electroputere“ din Craiova, sarcasmul angajaţilor la adresa puterii multilateral dezvoltate pusese la toaletă folii de glaspapir. (...)

Articolul integral îl puteţi citi în săptămânalul nostru, Viaţa medicală.

Una se numeşte Carmen, alta Alexandra. Au abordat, separat, două subiecte care, după tradiţie, nu merg deloc scrise pe aceeaşi coală de hârtie. Pentru că unul este despre closetele publice şi celălalt despre felul în care noi, publicul, noi electoratul, ar trebui să ne alegem conducătorii. (...) Reportajul-anchetă realizat de Carmen e o pledoarie convingătoare nu doar pe Publicitate ntru estetica şi igiena closetelor urbei, ci, concomitent, pentru grija, respectul şi răspunderea datorate d