Musulmanii fac ultimele pregătiri pentru marea lor sărbătoare care ţine trei zile. Başpunar. În româneşte, Fântana Nouă. În sat trăiesc câteva sute de oameni. Toţi turci. E Turcia dobrogeană, singurul sat unde nu găseşti români. Acolo oamenii vorbesc doar în graiul turcesc. Copiii de grădiniţă nu ştiu limba română. Învaţă abia la şcoală.
Ajungi la Başpunar dupa ce străbaţi vreo 40 de kilometri pana la Cobadin, iar apoi încă vreo 25, spre graniţa cu Bulgaria. Mica aşezare musulmană e pitită între dealuri împodobite cu stânci frumos modelate.
Acolo nu bat clopotele, dar din geamia proţăpită în mijlocul satului răzbate cântecul hogei. În felul ăsta, toti credincioşii ştiu că e vremea rugăciunii. Mâine e marea sărbătoare: Ramazan Bairam. Secretul baclavalelor
În toate casele, gospodinele turcoaice, cu capetele acoperite, trebăluiesc de zor. Şasine are 70 de ani şi nu concepe Bairamul fără baclavale. Ştie reţeta de când era doar o copilă. A învăţat de la mama ei. Bătrâna vorbeşte greu româneşte. Îşi cântăreşte cu grijă cuvintele înainte de a răspunde la întrebări. Dar spune reţeta secretă a baclavalelor.
E nevoie de câteva ingrediente: două ouă, două ceşti de ulei, câteva grame de drojdie, o lingură de margarină şi făină cât cuprinde pentru aluat. Pentru umplutură trebuie nuci tăiate mărunt, iar siropul se pregăteşte din 700 de grame de zahăr, o cană de apă şi câţiva stropi de suc de lămâie. Nu termină de explicat reţeta, că femeia trece imediat la treabă.
Are şi ajutoare: o nepoată mai tânără. Aişe Ali recunoaşte că a învăţat să facă baclavale abia când s-a măritat şi că-i place mai mult să le mănânce.
Tanti Şasine frământă coca de zor, apoi o împarte în bucăţi de mărimea unei nuci, după care se apucă de intins foi. Le împătureşte cu grijă, presară nuci în cele patru colţuri, apoi le împa
