Tot mai multi observatori ai vietii politice romanesti vorbesc de o coalizare a majoritatii instrumentelor mass-media impotriva presedintelui tarii, Traian Basescu.
D-l Basescu a fost mereu atacat de prezumtivii sai competitori. Atacurile politicienilor adversi sunt insa normale. E drept, in cazul Basescu, ele au fost mai virulente decat in oricare alta batalie politica. Coalizarea transpartinica a celor 322 de parlamentari pentru suspendarea presedintelui a fost, de exemplu, o "noutate". Nici un sef de stat roman nu a fost pus in situatia de a-si cere confirmarea in functie printr-un referendum. Iar acum, in apropierea alegerilor prezidentiale, candidati stimabili, precum liberalul Crin Antonescu, isi construiesc discursul tot pe respingerea obsesiva a actiunilor presedintelui, fara proiecte sau programe "constructive" in raport cu realitatea socio-economica. D-l Basescu este, iremediabil, "oaia neagra" a politicienilor opusi lui, fenomen - cum am spus - normal, desi exacerbat. Ce se intampla, totusi, in cazul mass-media, cvasiunanima impotriva presedintelui?
Analisti si observatori ai presei romanesti au incercat sa explice cauzele acestei revarsari supradimensionate de ura fanatica. Intr-o campanie electorala apar, desigur, pozitionari dure ale diverselor mijloace mediatice impotriva unui candidat sau altuia, intre ele, "organele de presa" avand, in mod firesc, preferatii lor sau (de ce nu?), "sponsorii" lor. In cazul d-lui Basescu nu exista, practic, nici o galceava intre ziare si televiziuni. Cu putine exceptii, media romaneasca s-a napustit asupra presedintelui in functiune, demolandu-i orice atitudine, respingandu-i imediat si total orice declaratie de intentii. D-l Basescu nu mai este ascultat, analizat si judecat pentru propunerile sale, pentru politica sa. D-l Basescu este condamnat dinainte, orice ar face ori ar spune. Un soi de fanatism a
