Eugen Istodor s-a decis, in acest week-end, sa viziteze Valea Doftanei. De ce? "Mi-e draga salbaticia asta fara masura, de peisaj mic. In care-ti iese-n cale-ntii aburul usor al Doftanei, incolo spre Paltinu. In care te bucura Momentul Poetic, popas de baut si combinatii ciupercaresti. In care-si tot bat capul doi munti mici cum sa te lase sa treci mai departe", dupa cum explica el, pe blogul uichendist.ro.

Vineri seara, "Moment poetic" la beri cu frati tigani si romani. Nimic mai placut decit sa vina care si masini pline ochi de lemn de la vale de la deal si sa te prinda dracia betiei de picior.

"Se numea Moment poetic ca veneau oamenii beau si intrau intr-o stare de-aia, dadeau cu oistea in firma, in moment poetic. Acum ii zice Cocodracu’ nu stiu cum ii zice, dar betia si oistea au ramas"- imi spune chelnerita.

Berea dupa bere, am luat ??????? nu mai stiu ce bere am luat, a adus si gluma serii: "le-au bagat asfalt tiganilor ca ursul sa ajunga mai usor sa-i manince. Si-n linistea serii, Florin Salam merge la inima. Stiti cum se auzea Florin Salam in pustia aia? In frig si miros de iarna.

Ce fac cu ciuperca? Ajutor!

Dimineata, tot Moment poetic. Vin tiganii si saracii cu ciuperci. Cea mai mare ciuperca din viata mea. E din padure. Merge la pitarii. Atit de mort dupa ciuperca aia am fost, asa mila mi s-a facut de ea, de necunoscutul ei ca am cumparat aceea ciuperca.

Acum mi-e frica de ea. Unde s-o duc. De mincat, mi-e frica. S-o duc in padure se strica. N-am argint sa vad de-i otravita. S-o maninc la un taciune.

Fericit privind doua vaci

Blind destrama vagul, incertul si-si aseaza copita. Copita dupa copita pe drum de pulbere.

Sportul meu pe Valea Doftanei: stat o ora in margine de drum, cocosat de amiaza si privit la intoarcerea vacilor acas