Aş vrea să văd o polemică între BUG Mafia şi Paraziţii. Dar numai despre muzica lor. Sunt lucruri pe care nu le voi vedea niciodată. Şi-mi pare rău. Aş vrea să-l văd pe Horia-Roman Patapievici purtând o aprigă polemică cu Dan Grigore pe seama concertului dirijat de Maxim Vengerov la Festivalul „George Enescu“. Un concert bun, excepţional sau mediocru? Nu contează, dar să se discute pe bune.
Aş vrea să-i urmăresc pe Tănase şi Dinescu socotind câte poeme mai rezistă după 30 de ani din volumul de debut al lui Emil Hurezeanu, „Lecţia de anatomie“ (Editura Dacia), premiat de Uniunea Scriitorilor în 1980. („Criza poeziei româneşti“ ar fi o temă neinspirată pentru că cei doi oameni de talk-show ar ajunge să vorbească tot despre... Traian Băsescu. Orice „criză“ e generată de Băsescu!)
Aş vrea ca filmul lui Corneliu Porumboiu, „Poliţist, adjectiv“, să fie disecat de criticii noştri, cu bucuria că pot spune chiar ceea ce gândesc. (Apropo, mai avem critici de film sau au devenit cu toţii nişte PR-işti ai regizorilor şi distribuitorilor de filme?)
Şi o polemică între BUG Mafia şi Paraziţii aş vrea să văd. Dar numai despre muzica lor, şi nu despre părerile lor despre viaţă, băutură şi femei. Aş dori să-l văd pe Marius Moga ameninţând cu candoarea sa mozartiană că va da în judecată patronii hotelurilor de patru stele care îi difuzează melodiile în lifturi, pentru că nu i-au plătit drepturile de autor.
Şi ceva social aş vrea... O dezbatere între primarul Liviu Negoiţă şi primarul Marian Vanghelie despre superioritatea soluţiei pe bază de şampon de măr folosit pentru spălarea trotuarelor. Oare cum ar arăta lumea românească dacă am fi martorii acestor dialoguri? Toţi am fi îngeri, nu-i aşa?
Din nefericire, două tipuri de dezbateri domină peisajul public românesc: unul războinic, plin cu atacuri abjecte, şi altul, a
