Aproape fiecare casă de pe strada Joiţa, din cartierul Apărătorii Patriei, are miraculoasa plantă din care se prepară licoarea lui Bachus. Oamenii ţin foarte mult la cei câţiva butuci de viţă de vie pe care îi au şi parcă nu se îndură să renunţe la bolta ce le umbreşte curţile.

CITEŞTE ŞI Braşov: Miss Oktoberfest, show bavarez / GALERIEFOTO

„Am vie de 20 de ani, de când s-a făcut strada asta. Fac şi eu puţin must de poftă, ca să nu mă duc să cer la vecini“, spune Ilie Bălaşa, în vârstă de 86 de ani.

Vecini de-ai lui nea Ilie, norocoşi că au o gradina mai mare, se gândesc chiar să facă şi ţuică din boască (drojdia rămasă după presarea şi stoarcerea strugurilor). „Fac şi eu şapte-opt sau 10 litri de must. Dacă mai adaug şi puţin zahăr, fac şi ţuică“, spune Dumitru Ilie, în vârstă de 72 de ani.

Paraschiva Leonte, în vârstă de 73 de ani, este nemulţumită că strugurii ei nu s-au copt atât cât trebuie pentru a fi culeşi. „Facem must! Măcar de poftă şi tot facem! 40 sau 50 litri tot ne iese! Facem şi vin şi ţuică, mămică“, spune veselă femeia, în timp ce stă pe un scăunel la poartă şi vorbeşte cu vecinul său despre mica „recoltă“ din acest an.

Cel mai norocos de pe strada Joiţa este Dumitru Ţone, în vârstă de 69 de ani, care are ceva mai multă viţă de vie, spre deosebire de vecinii săi. L-am găsit pe nea Dumitru trebăluind prin curte, pe lângă un butoi vechi. „Îmi trebuie un dogar bun, un meseriaş, care să-mi repare butoiul ăsta“, se plângea bătrânul.

„Nu fac eu mare lucru. Dacă strâng cam 250 de kilograme de struguri, tot e ceva“, spunea nea Dumitru, nemulţumit de soiurile pe care le are în curtea lui.

Nea Dumitru îşi aminteşte cu drag cum a făcut rost de câţiva butaşi de viţă de vie. „Am via din ’91. Lucram la IMGB pe atunci şi am rugat un coleg să îmi aducă şi mie câteva mlădiţe de viţă de vie.