Sa vorbim intai despre legea lui Pareto. Pana la descoperirea acestei legi pe care o sa o explic in continuare se credea ca distributia bogatiei in societate depinde de conditiile economice ale unei tari, de resurse, de nivel de educatie al populatiei, de structura sectoriala a economiei etc, scrie Dan Selaru, pe blogul lui.
Legea lui Pareto, gresit numita legea 80 - 20, ne spune, pe scurt, ca distributia bogatiei in societate se face dupa o formula, N=x/(B la puterea y). N este numarul de cetateni care poseda cantitatea B, x parametru pozitiv, y este un parametru pozitiv mai mare ca 1. Cu cat este mai mare cantitatea de bunuri B, cu atat avem mai putini cetateni care poseda aceasta cantitate. Banii sunt practic in mana unei minoritati restranse.
Pana in anul 2000 nu exista o explicatie pentru aceasta lege. Parametrii sunt diferiti de la tara la tara dar legea functioneaza peste tot. Jean-Philippe Bouchaud si Marc M´ezard (lucrarea e sinistra pentru majoritatea covarsitoare, inclusiv pentru mine), doi fizicieni specializati in fizica materialelor, au inceput sa dezvolte un model economic de la zero. Au presupus, spre nedumerirea majoritatii economistilor care postuleaza comportamentul perfect rational al agentilor economici, ca viata e impredictibila. Ca investitiile sunt impredictibile ca valoare in timp, caderi sau salturi spectaculoase la bursa sau case la preturi astronomice care se prabusesc, preturile nu casele, toate acestea le traim. Mai mult, tunuri sau tepe economice exista peste tot, sunt greu de pus intr-un model. Asa ca e mai simplu sa consideram lucrurile impredictibile.
Au mai presupus ca fiecare agent economic face comert cu alti cativa alesi la intamplare, in realitate nu e chiar asa dar vedem mai tarziu. O alta presupunere, venita din fizica, este invarianta modelului la moneda folosita, nu conteaza ce moneda e folosita i