Apropierea alegerilor prezidenţiale îi motivează pe politicieni să strângă în jurul lor intelectuali consacraţi, în speranţa că vor câştiga de pe urma prestigiului acestora. Este, însă, acest transfer de imagine în avantajul candidaţilor? Sursa: Sorin Antonescu

Alăturarea unor nume cu notorietate poate atrage voturi, afirmă unii analişti, în timp ce alţii consideră că mişcarea are o pondere minoră în rezultatul final. Personalităţile din jurul candidaţilor aduc legitimitate, deşi, în virtutea unui sentiment anti-intelectualist al românilor, dezavantajele pot fi mai mari decât beneficiile.

În ultimii ani, Traian Băsescu a condus ostilităţile la acest capitol. Şeful statului a beneficiat pentru proiectele lui, în permanenţă, de susţinerea unui grup de intelectuali precum Horia-Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismăneanu, Sever Voinescu, Mircea Mihăieş sau Traian Ungureanu. Aceştia au respins, în permanenţă, sintagma “intelectualii lui Băsescu”, afirmând că nu susţin o persoană, ci principiile pe care aceasta le reprezintă.

Tot în numele unor principii, 100 de intelectuali au semnat, recent, un apel pentru susţinerea lui Crin Antonescu în cursa pentru Palatul Cotroceni.

Crin Antonescu este sprijinit printre alţii de Mircea Diaconu, Lucian Boia, Neagu Djuvara, Aurora Liiceanu, Alex Ştefănescu, Doina Uricariu. În schimb, liderul PSD Mircea Geoană nu are mulţi susţinători din zona intelectuală, fapt care s-ar explica prin deciziile din trecut ale PSD. “Nu trebuie să uităm că Mircea Geoană face parte din PSD, partidul mineriadelor în timpul cărora s-a scandat «moarte intelectualilor». De atunci există o fractură între PSD şi intelectuali, chiar dacă în România există şi intelectuali de stânga, absolut respectabili”, afirmă analistul politic Bogdan Teodorescu. O altă explicaţie ar fi că “Mircea Geoană este incapa