S-a intamplat exact in urma cu un an: s-a indragostit de o necunoscuta pe care a vazut-o intr-un restaurant. O intamplare care i-a schimbat viata. Un Don Quijote urban in cautarea Dulcineei sale povesteste, in exclusivitate pentru "Formula AS", mica sa aventura. Sa zicem ca il cheama Dragos
Suna ceasul desteptator al telefonului. Dragos il cauta prin somn, pipaind noptiera: veioza, pachetul de tigari, scumiera pe care o rastoarna, cartea. Pe coperta neagra a cartii se vede titlul: "Povestea lui orisicine", de Philip Roth. Gaseste in cele din urma telefonul. Il opreste. Mai sta cateva secunde rostogolit in cearceafuri, ca dupa un efort urias.
Dupa o jumatate de ora e in plin trafic bucurestean. Adica sta agatat de volan, cu privirea pierduta in sirul nesfarsit de masini in care e blocat. Se gandeste la cartulia de pe noptiera. Da, e de acord cu ideea ei ca "batranetea nu e o batalie, ci un masacru". Stie ca asta va urma si de-aia vrea sa traiasca acum. Vrea, dar asta nu e de ajuns. Daca ar depinde totul de el si de vointa lui, ar fi simplu. Dar batranetea, boala, corpul care nu te mai asculta, desi mintea e clara, sunt acolo mereu, in viitor, il asteapta ca sa ii spuna nemilos ca nu depinde totul de el. Ca sa il puna la punct cumva. Si moartea. Inevitabila moarte. Da, din cauza ei a dat la filosofie si nu a facut mare branza: dupa patru ani de studiu lucrurile s-au lamurit in sensul ca nu se pot lamuri. Pornise la 18 ani cu o intrebare legata de moarte si ajunsese dupa facultate cu mii de intrebari care ii sfredeleau creierul, chiar si atunci cand nu se gandea la ele. Macar daca isi punea cealalta intrebare fundamentala, cea legata de femeie. Poate acum nu era in situatia in care e. Se gandise prea devreme la moarte si acum i se parea ca nu mai are timp sa clarifice uimirea in fata femeii, adica a vietii. De-aia, probabil, il si parasise logodnica ina
