Cu Becali ne-am lămurit demult. Acum, problema e Steaua

Nici o surpriză în demiterea lui Bergodi, fost “Beethoven al fotbalului”, actualmente şomer, prea surd şi prea mîndru ca să auda avertismentul lui Mitică Dragomir: “Ca să rezişti la Steaua trebuie să faci pe fraierul”. Nici el nu se aştepta să-l prindă fularul în Ghencea, locul unde se compromit antrenorii şi în general se compromite noţiunea de competenţă.

Surprinzător e doar faptul că în vară a semnat cu Steaua, acceptînd că va fi următoarea oaie sacrificată. Bergodi ştia că viitorul său patron e imprevizibil, că e înconjurat de linguşitori şi sicofanţi care i-au întrerupt legătura cu realitatea, că nimeni nu are curajul să-l tragă de mînecă şi să-i oprească torentul de aberaţii.

Surprinzător e că încă se mai găsesc candidaţi la tăiere, care, după ce au fost convocaţi la palat la 2 noaptea, să afirme senin: “Cînd vine vorba de Steaua zici, da, şi gata, te apuci de treabă”. Te apuci de treabă, dar după ce ţi-ai aruncat la coş reputaţia şi carnetul de antrenor! Stoichiţă ştie ce-l aşteaptă şi, după atacurile televizate şi cam hazardate la Bergodi şi Bonetti, ştie că acela care ridică sabia de sabie va pieri. Peluzele au anunţat că nu-l vor susţine, pentru că cine vine de acum încolo în Ghencea e considerat , în sistemul lor de gîndire lipsit de echivocuri, o slugă fomistă.

Becali are dreptul să-şi dea afară angajatul care i-a trîntit uşa în nas, în aceeaşi măsură în care şi suporterii au dreptul să încerce să scape de el. Reacţia lor va fi dura, iar atmosfera se va degrada constant. Demiterea lui Bergodi, unul dintre puţinii posesori de coloană vertebrală din alaiul becalian, e resimţită de fani ca o nouă insultă. Vor urma alte proteste, alte torţe şi alte bannere, alte etape cu terenul suspendat şi, probabil, încă un sezon compromis. Demiterea lui Bergodi e încă un exemplu, pe lîn