Unul dintre simbolurile Capitalei este Biserica lui Bucur "atât de cântată, de vizitată şi discutată, de când învăţaţii începură să studieze isvoarele istoriei Bucureştilor", un remarcabil exemplu de arhitectură din sudul ţării. Forma deosebită şi modul de construcţie fac ca aceasta să nu se încadreze în nici un tipar, fiind unicat.
"LEAGĂNUL CETĂŢII"
Legenda spune că ar fi fost ridicată în lemn de ciobanul Bucur şi zidită din cărămidă în anul 1416 de Mircea cel Bătrân. Datarea ei este însă un subiect controversat, istoricii considerând că este cu 300 de ani mai nouă decât spune tradiţia. "Este o născocire a scriitorului Alexandru Pelimon în cartea sa din 1858, «Istoria fondării Bucureştilor»", scria Emanoil Hagi Moscu. Atât colonelul Papazoglu, cât şi Ion Ionescu Gion afirmau că nu au găsit informaţii în arhive care să susţină afirmaţiile lui Alexandru Pelimon.
Legendele şi tradiţiile sunt frumoase, îşi au farmecul lor şi tocmai de aceea nu ar trebui demitizate, să acceptăm aşadar părerea lui Nicolae Iorga, care considera că: "Dacă legenda îi aşază locuinţa pe dealul de la Radu Vodă, numind Biserica lui Bucur paraclisul de cimintir al călugărilor mănăstirii lui Alexandru Vodă Mircea şi a nepotului de fiu, Radu, aceasta înseamnă siguranţa populară, păstrată prin viu graiu de la o generaţie la alta, că acolo e leagănul cetăţii".
ARHITECTURA SECOLULUI XVIII
Bisericuţa "mai mult înaltă decât scundă" vrăjeşte prin simplitatea ei. Decoraţia exterioară îmbină discret detalii orientale şi occidentale. Faţadele dinspre nord şi sud sunt decorate cu cinci firide, în care sunt aşezate trei ferestre, ce luminează pronaosul şi naosul. Uşa şi ferestrele înguste sunt decorate cu ancadramente din piatră sculptată cu elemente vegetale în relief, aplicate la începutul secolului XX, în urma restaurării realizate de Grigore Cerchez, arhi