In fiecare nenorocire se afla un miez de fericire si buna-stare.
De pilda, in cazul inundatiilor care au lovit Romania acum cativa ani. Cine ar fi crezut ca inundatiile vor fi mana cereasca pentru cineva, nu spun cine, persoana importanta? Fusesera rase de pe fata pamantului mii de case, schimband harta tarii. Zeci de mii de oameni au dormit in corturi sau prin vecini. Avutul lor de-o viata s-a dus pe apa Sambetei sau mai precis a afluentilor acesteia. S-a discutat mult pe marginea apelor despre responsabilitati, culpe si compensatii. S-a spus ca de vina sunt joagarele ilegale plasate pe marginea apelor, cei care fura cu vagonul balast din albia raurilor sau cei care au defrisat mii de hectare de padure peste noapte. S-a mai spus ca este necesara o investitie de multe miliarde de euro pentru a sistematiza bazinul hidrografic al Romaniei si pentru a regulariza cursul unor rauri turbulente, care si-au facut obiceiul sa dea navala rupand totul in cale.
O sa intrebati unde este fericirea in toate astea? Aflam acum, la patru ani dupa ce s-a consumat catastrofa, ca sutele de milioane de euro cheltuite pentru a astupa gaurile lasate in urma de torenti si ploi au intrat in cateva buzunare. Si, ca de obicei, tot fara licitatie, prin atribuire directa. In felul acesta, cateva firme obscure, cu sediu de apartament si afaceri pe potriva, au reusit sa puna mana pe gaina cu oua de aur, fondul de urgenta pentru reconstructie si reabilitare. Dupa cum spun cei care au cautat urmele acestor investitii, e greu de spus unde s-au dus banii. In principal, se spune, au fost investiti in repararea digurilor si peticirea drumurilor distruse de viituri. Toate acestea au fost facute din ochi, fara proiecte tehnice si fara a fi urmat vreun plan regional sau, de ce nu, national de aparare impotriva dezastrelor. Firmele cu pricina s-au multumit sa carpeasca vechi baraje si sa mai
