Ca si cand ne-ar chema Takahiro, am trai in Germania si ne-am fi nascut din bancheri elvetieni, iar in weekend privim la stiri si ne radem de tarile emergente (imi place cuvantul asta, aia rupti in fund cred ca traiesc intr-un loc ceva mai spalat) cum se confrunta cu presiunea strazii, ne gasim periodic ceva de lucru: sa inlocuim sefii "lor" cu "ai nostri".
Atentia se muta de pe galantarul cu carne de porc brazilian, rivalul godacului nostru, care traverseaza criza tot mai costeliv, spre adevaratele probleme ale natiuni: cum radem si instalam garnituri de faliti.
Pitagora - agent electoral
Avem acum la televizor episodul "Educatia", careia i-a sunat clopotelul prin scoli gaurite, dar se reformeaza din temelii schimband inspectori si directori. In fond, modificam ce putem. Materia e tot acolo, copiii nu o pot inghiti pe toata, iar dascalii sunt mai preocupati de recompensarea incompetentei decat a performantei.
Schimbul de replici dintre Ecaterina Andronescu si Emil Boc pe marginea numirilor, care demonstreaza ca educatia si-a desavarsit calea spre reforma, si mai ramane doar de depolitizat sistemul, arata ca dascalimea reprezinta un cap de pod, in materie electorala.
De ce s-ar zbate ministrul sa rada, incalcand legea, niste oameni instalati de PD-L, si premierul sa ameninte cu demiterea, daca n-ar considera amandoi, in numele interesului superior de partid, ca nu pot abandona niste metereze?
Ma tot gandesc ce putere de-a influenta are un inspector sau un director de scoala. Indiferent cata dorinta de-a deveni agent electoral are un ins numi de partid pentru a reprezenta un bastion, nu poti sa le spui profesorilor si parintilor sa voteze Basescu sau Geoana si sa te si asiguri ca au si facut-o.
Nici chiar daca le promiti salarii de merit, sau note mari la copii, in singuratatea cabinei
