Oraşul lui Bucur împlineşte astăzi 550 de ani. De-a lungul celor cinci secole şi jumătate, Bucureştiul a fost îngropat de bombardamente, pârjolit într-o zi de Paşte şi transformat în ruine de cutremure nimicitoare. Sursa: Codrin Prisecaru
De fiecare dată a renăscut şi, multă vreme, şi-a păstrat aura de Micul Paris. Un singur duşman a reuşit să-l mutileze: comunismul. Care l-a sufocat între betoane. Constantin Olteanu, penultimul primar comunist, povesteşte cum a urmat indicaţiile lui Ceauşescu în măreţele planuri de schimbare a Capitalei.
La aproape 20 de ani de la Revoluţie, fostul primar din perioada comunistă Constantin Olteanu povesteşte pentru EVZ, fără părere de rău, despre cum a fost demolat oraşul.
Fabrica de apartamente
La mijlocul anilor ’80, Ceauşescu anunţa că, până în 1990, peste 90% dintre bucureşteni vor locui în blocuri noi. Era visul măreţ al dictatorului care nu cunoştea limite, demola cartiere întregi de case, trecea peste biserici şi peste lacrimile oamenilor. Opiniile unor istorici sau arhitecţi contau prea puţin, ce gândea el se punea în practică fără echivoc. În decembrie 1985, din ordinul lui Ceauşescu, trecea la cârma Capitalei Constantin Olteanu, fost ministru al apărării.
Încă de la început, povesteşte fostul edil, important era ca, pe lângă regulile administrative, să înţeleagă modul în care Ceuşescu percepea situaţia din Capitală şi să estimeze ponderea indicaţiilor dictate de el: „Ca să se împlinească planurile impuse de fostul dictator, numai direcţia de construcţii a Bucureştiului avea peste 37.000 de salariaţi, care putea să dea uşor în sistemul de atunci în jur de 30.000 de apartamente, iar eu am produs 61.000”. Din numărul de locuinţe avea şi edilul „o rezervă de 50-60 de apartamente şi garsoniere”, pentru „situaţii speciale”.
„Să ieşim repede din oraş”
