Clădirea monument istoric a fost construită în Oradea în 1895, în stil eclectic, între Prefectură şi Tribunal. Imobilul este monument istoric de categoria B, datorită importanţei sale istorice şi culturale şi nu pentru valoarea sa arhitecturală. Intuind că locul are un vad bun, Muller Samuel a construit în 1868 o cafenea cu terasă. Liviu Borcea scrie în „Memoria caselor” că deşi clădirea nu are o importanţă arhitectonică, ea a ajuns să se impună în viaţa socială a oraşului. Muller a vândut însă localul lui Kornhauser Jozsef, iar în 1870 noul proprietar a angajat o orchestră care cânta muzică de promenadă. În anul 1904, localul a devenit preferatul elitei orădene.

Locul de întâlnire al poeţilor

În acelaşi local îşi petrecea timpul şi scriitorul Ady Endre. Vara pe terasă, iarna în sala cochetă, acesta îşi compunea aici poeziile şi reportajele, inspirat de viaţa şi de elitele oraşului, pe care le ataca des. Se stabilise la Oradea, unde colabora cu două ziare locale. Influenţat de ideile socialiste, Ady Endre a devenit un virulent atacator al vechilor rânduieli.

„Am învăţat de la cucernicul părinte Pallfy că este patriotic să înjuri germanii, sârbii, românii, slovacii. Aşa să fie oare? Dacă este aşa, eu declar solemn că nu sunt patriot. Eu stimez orice rasă, limbă, religie, convingere şi drept, extra şi intra Hungaria”, scria Ady Endre într-un articol. După moartea lui Ady Endre, ziariştii orădeni au înfiinţat o societate în memoria lui. După Primul Război Mondial, Octavian Goga a sprijinit înfiinţarea unui muzeu care să-i evoce opera şi pasiunea. Actualul muzeu s-a înfiinţat abia în 1955, la 26 noiembrie, pe locul fostei cafenele frecventate de Ady Endre. Primul muzeograf a fost un cunoscut publicist, Tabery Geza.