Ameninţaţi de faliment, şapte mici fermieri din judeţul Călăraşi s-au asociat şi au construit un abator, devenind un jucător puternic în regiune. Citiţi în numărul 14 al revistei „Forbes România“, de astăzi la chioşcuri, cum au reuşit întreprinzătorii din comuna Dragalina să-şi scoată micile afaceri la liman. Când spui „asociaţie de producători“, gândul te duce adesea la fostele cooperative comuniste. Abatorul Euroavi din comuna Dragalina, însă este dovada vie că asocierea poate fi o metodă capitalistă de a face faţă concurenţei.

Cei şapte antreprenori, grupaţi în trei familii, sunt, crescători de păsări de cel puţin cinci ani. Nemulţumiţi de preţul mult prea mic oferit de abatoarele din ţară (circa 2,7 lei/kg de pui viu), aceştia au decis, anul trecut, să înfiinţeze abatorul Euroavi.

„N‑aveam de ales“, îşi aminteşte Puiu Ilisei, acţionar la Euroavi. Puiu Ilisei are un nume predestinat. E clar: partenerii săi de afacere se amuză, spunând că fotografia lui ar fi trebuit printată pe pungile de carne. Puiu nu se supără. El este inginer zootehnist, la fel ca şi sora sa, Gabriela şi, în 1998, a emigrat în Canada. Acolo, în Toronto, Ilisei şi-a construit o microfermă de albine.

Afacerea cu miere i-a adus suficienţi bani cât să se gândească la o investiţie în România, în domeniul aviar. Sora sa, Gabriela Ilisei, care făcea parte din echipa de conducere a Avicola Călăraşi, a investit banii în achiziţionarea unor hale ce aveau să devină crescătorii de păsări. Într-o astfel de hală, de până la 50 de metri lungime şi 10 lăţime, sunt crescuţi puii cu vârsta de o zi şi o greutate de 49 de grame până ajung la 40 de zile şi 2,5 kilograme.

Aici interveneau problemele pentru fermieri. Puii trebuiau abatorizaţi şi, cel puţin în regiune, Avicola Călăraşi deţinea monopolul pe acest serviciu. Noroc că acţionarii arabi erau dornici d