La Homeless World Cup scorul nu contează. Meciul cel mai important e cu tine însuți. O poveste despre o cupă de carton și o definiție superbă a sportului
Pregătește-te să vezi cu inima. Două mîini negre ce acoperă ochii unei femei albe. Afișul anunță spectacolul “Frumoasa și Bestia” într-un Milano unde frunzele îngălbenite se iau la întrecere prin fața Domului. Tot aici începeCampionatul Mondial de fot-bal al homeless-ilor.
Bomboane legate cu șnur
Pe gradenele arenei din Parcul Sempione, Mihai Rosuș, selec-ționerul României, își amintește ziua cînd a privit cu ochii inimii: “În 1997, eram portar la Dacia Bega Pam. Mergeam la antrenament, cînd am zărit vreo 30 de băieți care jucau fotbal cu o minge spartă în Piața 700 din Timișoara. Loveau balonul, apoi trăgeau dintr-o pungă cu aurolac. Mi s-a făcut milă, am văzut cu ce pasiune jucau. Se apropia 1 iunie și m-am gîndit să organizez o competiție pentru copiii străzii, cu o masă festivă. Le-am impus să nu se drogheze, să nu se bată. Măcar pentru o zi nu s-au drogat. Am apelat la toate bisericile să ne ajute. N-am avut bani pentru o cupă, dar un student la Arte ne-a făcut o cupă din carton. În loc de medalii am avut bomboane legate cu șnur. Cupa nu o mai am. S-a pierdut printr-un canal. Șeful copiilor străzii, Constantin Lascu, pune acum gresie și faianță în Franța”.
Despre viață pur și simplu
La Homeless World Cup contează să participi. Meciul cel mai important e cu tine însuți. Cornel Gocescu este unul dintre învingători. Viața lui Cornel ar putea inspira un film de aventuri. I se spunea “Cîine” sau “Spiderman”. De ce? “Am furat în Franța, Germania și Austria. Spărgeam case la pont. Le dădeam 10% din ce luam celor care ne ofereau pontul. Furam bani, bijuterii, aparatură. Intram prin acoperiș, prin balcon. Forțam ușa cu șurubelnița. La înce
