Sute de comercianţi şi mii de clienţi umplu piaţa. Sătmărenii îşi scot la vânzare sărăcia, ajungând să renunţe la obiectele cu valoare sentimentală. Piaţa de vechituri reprezintă un fel de refugiu pentru comercianţii aflaţi în impas financiar, care nu au bani de o pâine. Lucruri vechi, începând de la cele personale, cu valoare sentimentală, până la relicve ale fostei tehnologii IT îşi aşteaptă cumpărătorii.
De cealaltă parte se află comercianţii de îmbrăcăminte şi încălţăminte care îşi vând marfa la preţuri suspicios de mici. Ieri, piaţa a fost neîncăpătoare: sute de comercianţi şi aproape 2.000 de potenţiali clienţi. Talciocul era împărţit în patru. Prima zonă e ocupată de haine şi pantofi, a doua de electronice, a treia e o adunătură de antichităţi, iar cea din urmă, plină biciclete, motociclete şi animale.
Amintiri la tarabă
„Stau aici de la ora 6.00. Trebuie să venim de devreme pentru că se ocupă locurile. Sunt oameni care vin special să ocupe locurile, ca mai apoi să le vândă cu 2 lei/mp“, spune Magdalena Boca, 48 ani, pieţar de ocazie.
Pe locul său erau expuse şi patru cuţite de vânătoare, poze vechi cu strămoşii familiei şi câteva mărgele ieftine. La nici 30 de metri de ea se vindeau telefoane mobile stricate, plăci de computer IBM 90, sau hard-disk-uri de computer 286. Nimeni nu se apleca să le vadă îndeaproape.
„Eu stau aici de plictiseală. Toate au fost ale fiului meu“, zice Gheorghe Micle, 62 ani, comerciant. Hainele şi pantofii par să fie sufletul pieţei de vechituri în fiecare duminică. Tinerii caută tenişi marca Converse, la preţuri mici.
Înghesuială la preţuri mici
Gaborul cu pălărie Ambruş Burcea vindea pantofi la un preţ unic de 10 lei. „Caut nişte converşi şi eventual nişte pantofi eleganţi. Îmi trebuie pentru că mă duc la Cluj. Am la mine 30 de lei“, mărturiseşte Paul
